despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

„Călăuza” lui Macarie

Petrec tot mai multă vreme printre terfeloage vechi. Toate-s vechi – și noi îs toate…

Pe Biblioteca Digitală am găsit o cărticică numită „Capitala ţării: Călăuză pentru căminele culturale şi şcolile ţărăneşti care fac excursii în Bucureşti”. A fost scrisă de Gheorghe Macarie și a apărut la Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol” la-nceputul anului 1940.

Scopul „Călăuzei” era „să arate pentru Căminele Culturale și Școlile Țărănești tot ce trebue să vadă un membru cînd vine la București într-un timp cât mai scurt”.

Și asta și face. Într-un limbaj accesibil și – desigur, azi – desuet explică celor tineri ce-ar trebui să vadă și cum să se-apropie de Capitală…

„Cine vine din tara in Bucuresti nu trebue sa se gandeasca ca o sa vada numai multimea de lume care umbla incolo si incoace, cladirile mari, automobilele, tramvaele s.a. ci trebue sa se gandeasca ca daca a venit in Capitala tarii apoi trebue sa vada lucruri cari sa-i ramana spre invatatura, ca atunci cand se intoarce acasa sa aiba ce povesti la ai sai.

Sa-i tina seri intregi la sezatori cu gura cascata pe cei cari ii asculta, cu povestirile de minunatiile ce le-a vazut in Bucuresti. Cand te duci din satul tau in satul vecin, si tot ai ce vedea mai mult ca in satul tau! D’apoi in Capitala tarii! S’apoi ar fi pacat, ca dupa ce a dat peste tine asa noroc, incat sa poti veni la Bucuresti, sa nu vezi nimic, cand totul iti este dat, si cand totul poti vedea nu mai mult decat in doua zile, daca stii cum sa umbli.”

Acum 75 de ani, călătoria în Capitală era un eveniment, o șansă, o experiență – într-o țară nouă, cu căi de comunicație încă în creștere și cu oameni încă săraci și legați de pămînt.

„Putintele de a te duce dintr’un loc in altul, dela un colt la altul al tarii, sunt din ce in ce mai mari si cu cheltuiala putina poti vedea locuri din tara despre care nici n’ai auzit, sau numai ai citit prin carti despre ele.”

Nu era ușor să vii aici – și nici să te descurci aici. Cîteva sfaturi simple și fără greșeală erau nimerite:

„Dar daca calatoriile in provincie sunt mai putin obositoare, o calatorie la Bucuresti, mai ales pentru a vedea frumusetile cele mai alese ale orasului, este cat se poate de obositoare atunci cand n’ai un plan dela inceput si cand n’ai pe nimeni care sa te indrumeze.

… neindrumat, este greu sa umbli si sa vezi ceva in Capita la tarii. Intr’adevar e greu sa vii dela provincie si sa te deprinzi a umbla in Bucuresti fara ca sa te obosesti degraba.

„Deaceea fiecare pas facut sa fie cu socoteala, fiecare lucru pus in gand sa-l vezi, sa mergi drept la el, sa nu faci drumuri de inconjur degeaba, invartindu-te in jurul lui pana ce obosesti si la urma sa intrebi pe calator unde este locul cutare, langa care te-ai invartit atata timp. Una, doua nesocotinte ca acestea si te-ai saturat de a mai umbla sa mai vezi altceva in Bucuresti.”

Nici turistului de azi nu-i poți recomanda altceva! Și nici acum, și nici atunci, nu merita să-ți lepezi portul și felul:

„Cand va porniti de acasa nu va luati lucruri cari nu vor fi de trebuinta pentru cat veniti in Capitala. Nu cautati sa va imbracati ca targovetii, luati-va haina din satul din care veniti. Caci targoveti are deajuns Capitala si cei cari vreti sa-i intreceti nu ati putea-o face decat numai prin portul frumos al satului Dv.”

Venind, deci, la București, ajungeai, mai mult ca sigur, în Gară. Ce-nsemna asta?

„Cand ai ajuns in Gara de Nord, te-ai dat jos din tren, mergi drept inainte, la esire faci pe dreapta si dai in Bulevardul Dinicu Golescu. Daca faci spre stanga dai in Calea Grivitei.

Si o strada si alta te duc in mijlocul orasului. In Gara este multa lume, si e de toata mana, si mai buna si mai rea.”

…cît de adevărat! Bucureștiul era mare și părea amenințător. Dar nu trebuia să descurajezi.

„In Capitala strazile sunt inguste si e lume multa care merge pe ele. De aceea pentru a face cat mai usor mersul, trebue sa ne tinem in randuri de cate doi, mergand numai pe trotuare.”

… si nici să te sperii că – la o adică – vei păți o rușine…

„Latrine publice se gasesc in piete mai mari. Astfel cand veti vizita B-dul Take Ionescu si Lascar Catargiu, in Piata Romana este unul, cand vezi vizita Tribunalul, in Piata Senatului, este altul, etc.”

„Călăuza” are informații despre transport și prețul acestuia, despre trasee de vizitare, despre unde să mănînci mai lesne; dar cele mai frumoase fragmente-s acelea în care unele din obiectivele de vizitat sînt descrise…

  • Casa de Economii. Aici fiecare gospodar sau fiecare copil poate sa depuna oricand cat de putini bani ca sa aiba pentru batranete. La tara la fiecare Oficiu Postal se gasesc carnete de economii unde poti sa-ti depui banii stransi. Asa ca nu e nevoie sa vii la  Bucuresti ca sa depui banii numaidecat la Casa de Economii. Depunandu-i la posta, ei ajung tot aici. Daca te gasesti in Bucuresti si ai nevoie de bani te prezinti cu livretul de depuneri la Casa de Economie care e deschisa dela ora 8 la 1 si iti poti scoate banii necesari. Daca suma e numai pana la 2000, te duci la Posta care e deschisa dela 8 dimineata la 8 seara.
  • Si cand vii dela gara, din tramvaiu poti vedea, cand te apropii de mijlocul orasului o padure cu copaci falnici, iar printre ei atatea feluri de flori si trandafiri cum nu mai poti vedea nicaeri. Gradina Cismigiu se zice ca e una din cele mai frumoase gradini din Europa. Aici vezi cele mai frumoase si mai felurite flori. In mijlocul gradinii este un lac cu pestisori, alaturi de el un loc unde vin porumbeii pe care-i hranesc si copiii, asa de blanzi sunt, mai spre marginea de Apus se gasesc pauni trufasi, epuri de casa, alte animale mici. Inainte vreme unde este azi aceasta frumoasa gradina, era o mlastina cu stuf unde se facea vanatoare de rate salbatice. Mana omului insa insa a facut aceasta minune pe care o vedem azi.
  • Dupa ce ai vazut Muzeul de Arta Religioasa, treci Strada Stirbey-Voda, te urci la deal si dai in Str. Berthelot. Aici este Societatea de Radio. De aici se canta si se vorbeste pentru Radio. Aici sunt numai birourile. Uzina cu toate masinile este asezata la marginea orasului – la Baneasa.
  • Incepand vizitarea Caii Victoria dela sosea la vale spre Dambovita, pe partea dreapta cam la inceputul caii este Presedintia Consiliului de Ministrii. Aici lucreaza Primul Ministru al tarii.
  • Mergand mai departe dupa ce treci Str. G-ral Manu dai de Ministerul Economiei Nationale. Acest Minister are grija tuturor fabricilor, comertului, carierelor si minelor din Tara.
  • Tot pe Calea Victoriei, pe aceeasi parte, se afla Ministerul Finantelor tarii. El se ocupa de strangerea impozitelor si facerea bugetului tarii.
  • Atheneul este «Casa cea mare» a tarii. Dupa cum la tara fiecare gospodar are o camera care o tine numai pentru oaspeti si pentru zile mari, tot astfel si tara are aceasta casa mare pentru serbari si sarbatoriri mari.
  • Palatul Regal a fost construit in timpul domniei Regelui Carol I. La inceput a fost mai mic. Reinoit in ultima vreme, Palatul Regal este reedinta M. S. Regelui Carol II. Pe acoperisul Palatului sta ridicat un steag. Cand acest steag nu este ridicat e semn ca M. S. Regele nu este in Bucuresti.
  • Banca Nationala. Este asezata pe Str. Eugeniu Carada. De aici ies banii.
  • Biserica Domnita Balasa. Este poate cea mai impodobita biserica din Bucuresti. De aici se da la Radio slujba religioasa aproape in fiecare Duminica.
  • La slujba religioasa dela Patriarhie vine M. S. Regele si toti capii conducatori ai treburilor obstesti la Inviere in noaptea Pastelui.
  • Pe strada Tabacari 10, este fabrica de mezeluri Rochus, unde se poate vedea cum se fabrica curat si bine tot felul de mezeluri.

Sună încîntător, simplu și cinstit.

Vă las cu vorbele lui Macarie despre povestea numelui orașului nostru.

„Cu privire la originea numelui de Bucuresti, sint o multime de povesti unele cari mai aduc a adevar, altele insa deloc. Una din aceste povesti ne spune ca un oarecare cioban pe care il chema Bucur s’ar fi asezat cu turmele lui pe malurile Dambovitei, care strabate acuma orasul si ar fi facut cele dintai case, iar pentru inchinaciunea oamenilor ce erau pe aci, a zidit si o bisericuta care se mai afla si acuma tot satul are povestea lui despre felul cum s’a nascut.

D’apoi povestile sunt multe. Asa dupa cum tot si satul are povestea lui despre felul cum s’a nascut.

Chiar daca n’a fost acest cioban niciodata, romanul nostru l’a cautat si l’a descoperit ca sa poata sa aiba o mangaere ca stie de unde vine numele Capitalei tarii lui.”

3 comments to „Călăuza” lui Macarie

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>