Pîn-acuma fuse simplu: dezvoltarea marii industrii de-aici e, cît de cît documentată și bătută-n cuie; găsim destul de lesne înfățișată frumoasa istorie plină de mîndrie a creșterii Capitalei. Dar Viilor nu-nsemnează doar mari fabrici, ci puzderie de făbricuțe, ateliere, antrepozite; și pe toate astea e aproape imposibil dibuit prin terfeloage.
Așa c-o s-o luăm la pas, mai degrabă geografic decît istoric. Și-ncepem de-aici, de unde-ncepe ea – Șoseaua:
În spate avem Piața Coșbuc; privim în dreapta ce se vede din Academia Tehnică Militară – fostul Seminar Central – iar în stînga o clădire de-a Poliției; pe locul ei s-ar fi aflat azilul „Providența” al societății pentru ajutorul comercianților scăpătați. Ambele clădiri țin de bulevardul Coșbuc – așa se numește încă partea asta a bulevardului Maria. Precum știm, șoseaua Viilor începea de dincolo de actuala piață. Planul maiorului Pântea de după primul Război ne arată chiar înc-o stradă deschisă, direct înspre Antrepozite, purtînd numele industriașului Bragadiu.
Pesemne că era un nod rutier ce dubla destul de sîcîitor intersecția de la doi pași, de la Chirigiu. Adăugînd și diferențele de nivel, părea o încurcătură să ții legătura asta directă cu restul orașului, așa că undeva prin anii ’30 șoseaua Viilor s-a scurtat, precum o avem și azi. Căutînd mai îndeaproape, vedem că șoselei Viilor îi lipsesc numerele 2, dar și 1, 3 și 5. Numărul 4 e după Poliție, unde-ncep niște curți înfundate cu case întortocheate…
… iar pe mîna cealaltă a șoselei, numărul 7 e deja după intersecția cu Odoarei și Năsăud. Ajungînd la intersecția asta, vedem pe dreapta o clădire-mbrăcată-n materiale moderne, sub care nu mulți știm că încă dăinuie ditai istoria.
Aici – la numărul 14 – a ființat reprezentața depozitelor Carol Andrenyi – o firmă importantă de felurite feluri de materiale pentru construcții. Comuniștii i-au păstrat specificul pînă-n anii de după Revoluție. După clădire, se intră-ntr-o curte uriașă ce se-ntinde pînă-n actuala șosea a Progresului – adică Trafic Greu. Se văd aici încă depozite cu acces feroviar, unde azi funcționează service-uri auto, dar și marea firmă de comerț de piese auto „Unix”.
Ce să fie mai departe? Sigur, fabrica de ciocolată. Noi încă am rămas să-i zicem Excelent, deși acuma-i botezată „Kandia”. Dar aici a fost altceva la-nceput: fabrica Franck, cea care se ocupa de cafea și de cicoare. După Naționalizare, s-a numit chiar „Cicoarea” o vreme; mai apoi și „Fabrica de produse zaharoase”. În 1949 găseam și-o reclamă la nechezoalele sale:
Dulce-dulce a fost treaba și vizavi! Fiindcă peste drum de Franck, la numărul 15, era – în anii ’30 – celebra fabrică de ciocolată Anghelescu.
Prin anii ’50, a ajuns și-o școală profesională de ucenici aici – o scurtă vreme. După Naționalizare putem zice că fabricile astea două, de cafea și ciocolată, au funcționat împreună, în aceeași întreprindere. Pînă chiar după Revoluție, „Excelentul” se-ntindea de ambele părți ale șoselei Viilor.
Încă mai miroase a dulce și a arome pe-aici și azi, așa că – de poftă – poți să te-oprești la magazinul fabricii. Și, pînă-ți desfaci ciocolata, apuci și să te uiți în tihnă-n lungul șoselei:
Este una din puținele artere bucureștene cu salcîmi pe margine. Sînt bătrîni și-ți oferă o imagine frumoasă, în lumina toamnei. Salcîmii se-ntind, unul după altul, pînă la intersecția cu actuala prelungire a străzii ce poartă numele bunului doctor Constantin Istrati; mai departe, șoseaua are alt aspect… dar să nu anticipăm!
Una din ciudățeniile șoselei ăsteia a fost imposibilitatea de-a o străbate cu transportul public, de la un capăt la altul; nu c-ar fi așa de lungă, patru-cinci stații, dar orișicît…
La-nceput, ajungeai cu tramvaiele la Chirigiu ori la Pieptănari; în anii ’30, cu creșterea părții de sud dinspre Rahova și Ferentari, s-a introdus autobuzul 33 pe axa Spătaru Preda – Fabrica de Chibrituri. Rezumatul memoriului justificativ al Planul director de sistematizare al Municipiului Bucureşti din 1935 socotea șoselele Viilor și Panduri prea aproape de „aglomerația centrală” pentru a face parte dintr-un al treilea inel de circulație al Capitalei:
… după Război, cătinel, a apucat să circule și cîte-un autobuz de-a lungul șoselei, dar nu direct de la un cap la altul. 32 o străbătea între Pieptănari și Fabrica de Chibrituri și 33 între Fabrica de Chibrituri și Chirigiu. Dar dinspre Ferentari nu mai exista legătura directă pe Spătaru Preda – și cu siguranță și azi am avea nevoie de ea.
De-abia în 1963 s-au băgat tramvaiele, întregind inelul de transport înspre Panduri și mai jos – „prin devierea tramvaiului 20 pe șoseaua Viilor s-a creat o legătură între cartierele din sudul și nordul orașului”.
Din păcate, din anul 1988 linia de tramvai de pe-aici, pe unde ne aflăm acum, a fost dezafectată, mutîndu-se pe noua arteră Trafic Greu. Așa că Șoseaua Viilor a rămas cu tramvai doar între Pieptănari și Constantin Istrati; șinele nefolosite nu mai știu cînd au fost scoase și nici nu-mi mai aduc aminte precis cînd s-a aruncat și piatra cubică ce era așternută pe carosabil.
Dar să mai facem niște pași! Rămăsesem pe partea stîngă – pe dreapta încă se-ntinde fabrica de dulciuri – la numărul 15; să mai zicem și că la 1906 funcționase fabrica de vopsele Munzer. Nu prea-s sigure referințele la numere poștale din ghidurile, anuarele și cărțile de telefon – am dat peste multe neconcordanțe – așa că nimeni nu poate ști dacă Munzer fusese aici-anume; în orice caz, a fost sigur prin preajmă. Apoi vedem, la numărul 17, o intrare străjuită, cîndva, de o poartă.
Dacă te-ai fi băgat pe-aici în anii industriei de stat, ai fi dat peste secția de mase plastice a întreprinderii de discuri Electrecord. Azi, pe zid șade scris GEAMURII… și GAMURIII.
Doi pași mai încolo, spre numărul 19, mai găsim o curte lungă pe post de fundătură; s-ar putea să fie fosta intrare Podgoria – dar nu-s sigur:
A – și să nu uităm c-am lăsat în urmă intrarea Viilor…
… care se-nfundă înspre parcelarea din spatele Monetăriei Statului, un loc minunat de făcut o plimbare pe vremea asta; dar cu voia dumneavoastră o să lăsăm asta pe altcîndva. Deocamdată-i de ajuns, mai ales că-ncepe să miroasă prea ademenitor, fiindcă ne apropiem de restaurantul turcesc Clasis… care-i bun.
… și va urma • prima parte • a doua parte • a treia parte • a patra parte • a cincea parte • a șasea parte
comentarii