despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

la loterie în presa vremii (II)

de Ando și HM

E momentul să ne lămurim mai bine cum se-nvîrteau bilele cele norocoase de la loto.

Nu era treabă lăsată la-ndemîna oricui. Un delegat de la Finanțe, altul de la Sănătate – de ce? – și un procuror se ocupau de cele 90 de bile din urnă și de validarea celor șapte extrase cîștigătoare.

Pe sfîrșit de noiembrie 1949, Loteria de Stat lansează Loteria populară – lunară și doar cu 100 de lei lozul. Premiile, nu doar în bani: ci și biciclete „Ideal”, plite de Aragaz cu două ochiuri și butelie, mașini de cusut „Cugir”.

Un an mai tîrziu sistemul loteriei se simplifică prin introducerea „Loto-Central”, renunțîndu-se la cîștigurile pe regiuni.

Era și ceva zaiafet la mijloc cu ocazia tragerii. Premiile la „Loto-Central” începeau, încet-încet, să capete oareșce consistență: în anii următori se puteau cîștiga motociclete sovietice „IJ”, est-germane „IFA” de 350 centimetri cubi (industria dederistă era recunoscută, în fapt, pentru mărcile MZ și Simson care făceau parte din grupul „IFA”), ceasornice de mînă elvețiene de aur „Schaffhausen” și de nichel „Doxa”.

Între timp, se țineau obișnuitele concursuri Pronosport, cu premii similare; de dragul amintirilor, spicuim din lista lor: „o motocicletă fără piese de schimb”, biciclete, aragazuri cu cuptor și stilouri vest-germane „Pelican”. O reclamă ieșită din tipic – apărută-n ’57 – este desenată chiar de Matty.

1955 este un an mare pentru sistem: Loteria de Stat se transformă în întreprinderea „Loteria”, care nu peste mult timp își va schimba numele în „Loto Pronosport”. E momentul să vedem și pe unde-și avusese sediul în acești ani și-n cei ce urmau să vină.

… și, la mijlocul aceluiași an, se lansează celebrul „Loz în plic”!

  

În scurt timp, popularul loz începe să se găsească peste tot: nu numai  la „cooperativă”, dar și la factorul poștal, și la P.T.T.R, și la difuzarea presei. Plăcuțele emailate care-au supraviețuit se vînd azi la licitații.

La-nceput, lozul în plic a fost gîndit ca o loterie pentru sate, fără tragere – cu plata cîștigurilor pe loc. Se vindea cu trei lei și premiul cel mare ajungea la 2000 de lei. Pe măsura că devine tot mai popular – loz în plic, loz în plic, dai trei lei, nu iei nimic – premiul cel mare crește spre 5000 de lei. În anii următori se vor cîștiga și mașini – dar să nu anticipăm. Doar să comparăm două reclame, despărțite de cel puțin un deceniu și jumătate: prima, care-nfățișa simpla bucurie a naivului sătean și cea de-a doua, sexoasă și strălucitoare.

Ne oprim din nou. Primul episod este aici. Va urma!

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>