Un Golf cu număr de Mureş care zace de aproape o săptamîna pe banda întîi în faţa magazinului Unirea, blocînd circulaţia. Poate l-o lua cineva de acolo… proprietar, poliţie, primărie; sau să chemăm vreun prieten din Ferentari?
… civilizaţie.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
multă vreme m-am mirat de ce Regia de transport nu mai vinde spaţiu publicitar pe autobuze, pe tramvaie… De ceva timp însă o face. Am sperat să nu o facă iar mitocăneşte, obturînd geamurile. Am sperat degeaba.
Iar ne duce ca pe vite. Iar nu poţi să te uiţi pe geam. Ştiu că nu ai ce vedea; dar e – omeneşte, nu altfel – bine, frumos, confortabil să vezi afară. poate aţi văzut – se vînd în draci camerele de maşină; alea pe care ţi le pui în parbriz şi-ţi filmezi drumul. Nu-i o idee rea; să zicem că – Doamne-fereşte – ai vreun incident de trafic; camera aia a filmat ce s-a-ntîmplat şi, la o adică, asta-ţi foloseşte la vreun proces. Deci, lucru rău nu este. Dar trafictube e un rahat, dragii mei. Reţeta e simplă. Oamenii filmează mitocanii din trafic – şi hop! cu ei pe net. Reţeta e de rahat, din păcate. E dreptul tău să filmezi şi plăcerea ta să te uiţi acasă la ce-ai filmat. Dar distribuirea imaginilor mi se pare o grosolănie, o mitocănie de o mie de ori mai mare decît schimbatul benzii fără să dai semnal. Fiţi atenţi: nişte particulari îşi dau cu părerea şi fac miştouri despre nişte oameni care habar n-au că sînt bătaia lor de joc. Ei, asta e mitocănia – nu condusul aiurea! Sînt de acord să te fimeze Statul, Poliţia; sînt de acord cu CCTV-ul, sînt de acord cu multe; dar nici înregistrările Statului, nici ale Poliţiei, nici ale firmelor particulare nu ies pe net, ca să se rîdă nişte proşti deştepţi proşti după aia. Trafictube e un rahat pentru că nu respectă dreptul la imagine şi la intimitate. Nu dau nici un scuipat pe avîntul său civilizator şi moralizator. Poliţia, cea care se ocupă în Statul nostru de infracţiunile rutiere, dă amenzi; nu face caricaturi cu cei care au trecut pe roşu – sau s-o fi schimbat legea? Ce să zic! O să se vadă un mitocan de pe şosea pe trafictube şi o să devină şofer civilizat; fix aşa o să se întîmple. Sau o să-l dibuiască pe cel care l-a filmat şi o să-l joace-n picioare? Şi o să urce şi fimul ăsta pe net. Gata! A stat viscolul. A stat ninsoarea. Maşinile încep să circule pe şosele. Ne-ntoarcem la mizeriile de zi cu zi – şi nu le treceţi cu vederea, fiindcă taman astea ne spurcă vieţile. Cum-necum, primăriile s-au mobilizat şi au dat zăpada de pe multe-multe străzi. Aceia care, în urma trecerii utilajelor de de’zăpezire, s-au apucat să arunce zăpada de pe trotuar sau de pe maşină înapoi în stradă, au întreg dispreţul meu. ——– Mi-e o silă imensă de acei şoferii de căcat care nu semnalizează. Ştiţi străduţele dintre blocuri. De-abia intră o maşină. Pietonii înţeleg şi, pe vreme de iarnă, se bagă în zăpadă şi fac loc maşinilor să treacă. Mulţi pietoni ştiu că maşinile frînează greu acum şi se dau la o parte din timp, cînd văd o maşină din depărtare. Pietonii ăştia sînt mame cu copii, taţi cu sănii, băbuţe cu plase cu cumpărături – şi cu toate astea, se bagă în zăpadă ca să facă loc maşinii. Doar că maşina nu trece pe lîngă ei – şoferul face brusc dreapta sau stînga, fără semnalizeze; iar pietonii – dac-ar fi ştiut că maşina nu trece pe lîngă ei – nu s-ar mai fi băgat inutil în nămete. Du-te-n pizda mă-tii, şoferule! Gata! Vine primăvara! Păsărelele s-au întors din ţările calde. Deocamdată s-au aciuiat doar în capul Primarului nostru, da’ ce mai contează! Primaru’ e nemulţumit de gropile din asfalt; şi noi la fel. Primaru’ vrea să le numere – n-are decît să-şi puie halatu’ de molton în spate şi să plece să le numere. Primaru’ vrea să fie astupate – aici de-abia începe caterinca. Zise Primaru’, trăgîndu-şi nădragii-n jos, ca să nu i se vadă pijamaua uitată pe dedesubt: io chem armata să astupe gropile! A mai chemat armata şi la de’zăpezire, acu’ o cheamă să astupe gropile. O s-o mai cheme să dea pomii cu var, să treacă babele strada. Armata e duhul din lampa care-i filează Primarului. Auzi, da’ nu poa’ să vie armata să ne scape de Primar? Ar fi mai simplu. (declaraţiile Primarului, cu mîrlănismele obişunite – aici) Vorbisem în primăvară despre Rondul Francis – ştiţi, locul unde riveranii puseră bariere la intrarea-n aleea lor de acces. Oho, dar mai sînt exemple! Iată strada Sevastopol, între Calea Victoriei şi strada Buzeşti – are patru intrări, patru mici fundături: Sergent Augustin Dan, Sergent Nicolae Dascălu, Căpitan David Ionescu şi Sevastopol (intrarea Sevastopol). Ştiu că zona e aglomerată, ştiu că nu ai unde opri maşina – darămite unde s-o parchezi, dar domeniul public rămîne domeniu public. Nu şi pentru oamenii care stau în intrările astea. Au blocat accesul străinilor cum au putut:
Da, pe undeva îi înţeleg. Dar repet – domeniul public rămîne domeniu public. Iar orice alee, scuar, fundătură, intrare e domeniu public. Nu poţi să blochezi accesul pe domeniul public. * * * Nu îi înţeleg însă deloc pe cei care, deşi locuiesc pe străzi liniştite şi neaglomerate, îşi blochează trotuarul din faţa curţii. Pe strada Constantin Caracaş e un cetăţean care ţine pe trotuar, cînd pleacă de-acasă, două cauciucuri vechi legate cu lanţul de gard! Aceeaşi situaţie o găsim în Panduri, pe strada Dr. Ion Ghiulamila. Grozav! Dimineaţa ieşi din casă, te urci în maşină, cobori cu maşina de pe trotuar, o laşi pe avarii în mijlocul străzii, cobori din maşină, pui cauciucurile pe trotuar, te-ntorci în maşină şi pleci. Seara laşi maşina pe avarii în mijlocul străzii, cobori, iei cauciucurile de pe trotuar şi le sprijini de gard, te sui în maşină, sui maşina pe trotuar – şi apoi te duci în casă. Oameni buni, chiar merită? Vă spun eu ce merită: 25.000.000 amendă. (articolul din EvZ, aici) De cîţiva ani încoace, aţi văzut, în România, schimbări mari ale climei. Vijelii – chiar tornade – se iscă din senin, au loc inundaţii, părţi însemnate din Sudul ţării sînt ameninţate de deşertificare… Flora şi fauna suferă… Iată că nici Bucureştiul nu a fost ocolit. Bag seama că s-au înmulţit cangurii în ultima vreme:
Sincer, eu nu i-am văzut, dar cetăţeanul ăsta trebuie să ştie mai multe, de-aceea şi-a montat ditamai bullbar-ul metalic. Lăsînd gluma de-o parte, aţi auzit de concepte ca siguranţa activa şi siguranţă pasivă. E simplu: maşinile de azi sînt gîndite să-i protejeze atît pe pasageri, cît şi pe cei din afară. Imaginaţi-vi-l pe mitocan frînînd cu întîrziere şi facînd praf spatele maşinii din faţă. Imaginaţi-vi-l pe mitocan lovind un pieton, chiar cu 15 kilometri la oră. Eu unul, atîta vreme cît nu văd vreun cangur prin Bucureşti, cred că montarea chestiei ăsteia pe-o maşină e o mitocănie fantastică.
Ce trebuie sa faca un cos de gunoi? Sa stringa gunoiul in el. Poate fi un cos de gunoi eficientizat? Sint convins ca sint oameni care studiaza problema cu succes. Face insa un cos de gunoi din Bucuresti indeajuns de mult ca sa te convinga sa arunci ceva in el? As zice ca nu. Ia uitati-va la cosurile de gunoi din sectorul 5:
Pe mine imaginea de pe cos ma duce cu gindul la cineva care cauta prin gunoaie, zau asa! Si-asa sa arunci hirtia la cos nu e cool de loc – daca mai vezi si pictograma asta trista chiar iti trece orice elan civic. In plus, nu trebuie sa re-inventezi roata: daca vrei simboluri universale pentru aruncatul la cos, sa stii ca exista deja!
In sectorul 3, avem o idee care e buna, in principu: cosuri de gunoi pentru cei din masina; la semafoarele mari, pe stinga avem asezate vreo 4-5 cosuri in asa fel incit sa-ti fie la indemina sa deschizi geamul si sa arunci acolo gunoiul. Dar nu e chiar asa – trebuie sa tragi masina foarte aproape de ele ca sa nimeresti gaura cosului. Cosurile alea sint puse acolo mai mult ca sa fie puse – nu prea se pot folosi. Cosul de gunoi poate fi facut, la fel de mult, neatragator daca te apuci sa pui pe el o intreaga istorie – iata ce scrie pe cosuri in sectorul 1:
Zau asa! Mai lipsea cursul valutar si prima strofa din Luceafarul! Ce s-a intimplat cu vechiul ‘PASTRATI CURATENIA ORASULUI’? Pastrati lucrurile simple. Mesajele simple sint mai eficiente. Dar nu-i de ajuns sa scrii un anunt; mai trebuie sa-l si faci vizibil. Mai mult, trebuie sa-l faci, cumva, sa impuna. Iata ce facem noi – luam o foaie de hirtie si tiparim pe ea:
Da, e frumos. Insa Times New Roman nu e un font care sa impuna; este doar fontul implicit pe orice calculator de la noi…. Daca mergi si te uiti la altii, care s-au gindit mai bine, o sa vezi altceva, in genul asta:
Nu-i asa ca-ncepi sa te gindesti c-ar fi mai bine s-arunci hirtiile unde trebuie? In principiu, actioneaza in echipa si echipa ideala e formata din doua office-something. Prima si-a luat un iaurt cu fructe, a doua grisine si iaurt simplu. Amindoua platesc separat si amindoua platesc cu cardul. Fiecare incepe sa-si caute portofelul in geanta, si apoi cardul in portofel de-abia dupa ce casiera spune cit are de plata. Mitocanul perfect merge la cumparaturi cu familia: cu sotia si cu maica-sa; daca e si un plod cu ei, asta inseamna bonus. Mitocanul se opreste in fix intre rafturi si acolo ramine; ca sa treci de el, trebuie sa te furisezi incet pina-n ceafa lui, sa urli ‘Paaa-aardon!‘ si sa-l calci pe labe cu caruciorul tau – nu poti sa-l urnesti altfel! Mitocanul ajunge la casa inaintea ta; acolo descoperi ca are doua carucioare (intr-unul e un bax de ulei, unul de cola, unul de apa si citeva pet-uri de bere) si un cos plin. Produsele din cos sint ale mamei si se vor trece pe un bon separat. Mitocanul aseaza lucrurile pe banda, la casa. Unele nu au cod de bare; asa ca sotia mitocanului se duce inapoi in magazin si cauta altele; dureaza doar cinci minute (zece daca se-ntilneste cu o vecina). Mitocanii descopera la sfirsit ca pentru cele doua carucioare pline trebuie sa plateasca 5 milioane (ei se pregatisera pentru maxim 3). Insa mitocanii au bonuri de masa; ba chiar au de doua feluri, insa cele care trebuie scrise nu sint scrise – si cele care sint scrise nu sint rupte din cotor. Casiera accepata bonurile nescrise si le rupe pe celelalte din cotor pentru mitocani – insa tot mai trebuie vreo doua milioane. Mitocanii nu dispera; au card – si poate a intrat salariul pe el (vineri seara nu intrase, dar azi, duminica sigur a intrat!). Mitocanul scoate primul mobil si cauta in memorie PIN-ul cardului; cauta si-n al doilea mobil, si pina la urma il gaseste, si fireste ca prima data introduce PIN-ul gresit (daca ai pacate multe, o sa insiste si o sa-si blocheze cardul!). Oricum nu sint bani pe card, asa ca mama mitocanului scoate portofelul si plateste restul de bani in cash. Mai dureaza doar cinci minute pina cind mitocanii pun toate lucrurile in pungi, mormaind suparati ca nu mai pot lua 20 de pungi gratis in plus. Ii reintilnesti in parcare. Au legat carucioarele unul de altul ca sa recupereze monedele din ele si ti-au blocat masina. |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii