negustori şi negustorie

Negustoria-i treabă serioasă; dar noi nu ne mai pricepem nici la ea, şi nici la treburi serioase. Doar dacă, pe undeva, armeanul din negustor nu s-a stins. Pentru că atît cît va trăi armeanul, va trăi şi negustoria lui…

Asta nu-i de la mine, ci de pe un site grozav, care se cheamă simplu: Negustorie:

Acest site se vrea un instrument prin care vizitatorul sa poata face o scurta incursiune in fascinanta lume a comerciantilor si meseriasilor armeni de la 1800 pana la asa-zisa revolutie din 1989. Informatiile existente aici fiind adunate cu multa truda, intr-o perioada lunga de timp fiind si in momentul de fata un proiect intr-o continua actualizare. Cele mai multe date se refera la armenii care au trait in Bucuresti dar, exista situatii cand am reusit sa gasesc informatii si despre armeni care au trait in alte orase. Pentru ca e vorba de date foarte vechi, majoritatea persoanelor sunt mentionate doar cu numele, profilul pravaliei sau meseria, adresa si anul in care i-am gasit mentionati. Din pacate, sunt rare cazurile in care am reusit sa intru in posesia unor informatii mai detaliate (poze, reclame vechi, documente etc) cu ajutorul membrilor familiei respective (acolo unde au mai existat) sau altor surse (Monitoare Oficiale, Arhivele Nationale, presa vremii, carti, vechea colectie a ziarului Ararat, povesti de la cei care au trait in acele vremuri etc). In unele cazuri, am reusit chiar localizarea vechilor pravalii in peisajul bucurestean actual. A fost o munca obositoare de a bate la pas vechile strazi, de a identifica si fotografia cladirile, pentru unele dintre acestea localizarea a fost imposibila fiind daramate fie la cutremurul din 1977, fie in perioada comunista in actiunea de modernizare a Bucurestiului. Astfel, cartiere intregi de case sau blocuri interbelice au fost distruse total sau in parte iar, pe locul acestora s-au construit cartiere de blocuri sau alte edificii, este cazul cartierului Obor, Uranus, Calea Grivitei, Calea Mosilor, Calea Dudesti, Calea Vacaresti despre care vom vorbi pe larg in alte articole. Tot in perioada comunista s-au modificat numele si numerotatia multor strazi ceea ce a dus la o si mai dificila identificare a locatiilor fostelor pravalii, implicand studierea a zeci de harti ante/interbelice, ghiduri de strazi, anuare etc. Raportat la aceste aspecte, e posibil ca unele imobile prezentate sa nu fi fost identificate/localizate corect. In Bucurestiul interbelic, cand spuneai negustori armeni, spuneai cafegiu, covoare orientale, marfuri coloniale, mirodenii, delicatese sau manufactura. Pe marile strazi comerciale si, mai ales in Centrul Vechi, gaseai cate o pravalie cu iz oriental intesata cu cele mai fine marfuri din colonii, mirodenii, fructe uscate, cacao si, mai ales cafea, renumita cafea armeneasca. Fiecare comerciant avea clientela lui pe care o servea cu iscusinta, unii clienti ramanand fideli timp de decenii aceluiasi negustor. Astfel, nume ca Agemian cu pravalia sa Cafea Marghiloman de pe bulevardul Elisabeta, Sourin Atamian cu pravalia Cafea Sultan din Campineanu, fosta Aristide Briand, covoare Buhara, Derenig Danielian Furnizor al Casei Regale cu a sa Cafea Ideal, armeanul Zadig Mouradian de pe Calea Mosilor, Hacig Kavafian cu fabrica de incaltaminte La Talpa de Otel, sau Avedis Carabelaian despre care ne povesteste cafegiul Gheorghe Florescu, acestea fiind doar cateva dintre miile de negustori si meseriasi armeni despre care puteti gasii informatii aici. Parcurgand informatiile existente aici veti descoperi meserii care nu mai exista in prezent, negustori cu har, despre care se mai vorbeste si azi, povesti de viata incarcate de romantism, situatii limita, oameni remarcabili care au disparut si in locul carora parca nu a mai venit nimic. Veti descoperi o lume a negustorilor, a marfurilor coloniale si a cafelei, a marilor comercianti, a celor supranumiti regi ai zaharului si ai cerealelor, a celor care au fost nevoiti sa-si traiasca viata ca pe un joc de carti cu miza pe o singura carte, o viata unde castigurile se faceau greu si se puteau pierde peste noapte, a celor care au chivernisit o viata si au fost jefuiti intr-o clipa de comunisti pierzand averea stransa cu dichis sau mica pravalioara din care isi duceau traiul zilnic.

Mă bucur că am dat peste acest site. Mă bucur să salut toată strădania lui Paul Agopian – şi vă invit şi pe voi prin istoria negustoriei armeneşti.