Citesc de ceva vreme-ncoace despre destinul mallurilor de la Şura Mare şi din Rahova. Le merge greu şi magazinele li se-nchid. Ar trebui să vărs vreo lacrimă? Nu: cu mîna lor şi-au făcut-o.
Cîte malluri de fiţe încap în Bucureşti? Avem Vitanul, avem Băneasa, avem Drumul Taberei; de-ajuns. Orice mall nou trebuia să vină cu altceva. Cotroceni încearcă să aducă oamenii la distracţie. La Piaţa Sudului sînt ancore puternice: e Cora, e Baumax. În Berceni, galeria comercială, văzînd că ancora – Carrefour – nu e de ajuns, încearcă să ademenească famiile. Înţelegeţi – trebuie să faci ceva ca să-ţi vină oamenii.
Uitaţi-vă la galeria comercială de la Auchan Titan: e plină mereu; locul de joacă e celebru în tot cartierul.
Ce vreau să spun? Greşeala mallurilor de la Şura Mare şi Rahova-Trafic Greu tocmai asta este. Degeaba spui că ‘sînt la zece minute de Piaţa Unirii’ – ele se afundă în faliment; pentru că, deşi sînt şi la zece minute de cartier, nu sînt percepute ca ale cartierului. Dacă e să ieşi în oraş, n-o să mergi la Şura Mare; o să mergi în centru, la Unirea sau într-un mall adevărat. Dar dacă nu vrei să ieşi în oraş, dar vrei să ieşi din casă, te-ai putea duce foarte frumos în mallul din cartierul tău – dacă ţi-ar oferi ceva.
Dar nu-ţi oferă.
Aţi văzut ideea deşteaptă de la Constanţa? Evidenţa populaţiei s-a mutat la mall; s-au deschis casierii pentru utilităţi publice. Oamenii intră în mall. Puţini cumpără; dar cu siguranţă unii cumpără.
Deci: sînt malluri de fiţe; astea o să rămînă aşa, şi o să meargă bine – la ele vor veni oameni din tot oraşul. Sînt malluri de familie; astea au hipermarketuri, locuri de joacă, magazine pentru toată lumea – la ele vine lumea din cartierele învecinate. Şi sînt malluri care nu fac nimic; şi se plîng că nu merge treaba.
Ei bine, să facă ceva să aducă oamenii. Zilele cartierului, spectacole pentru copiii de la şcolile din sector, oficiu poştal, policlinică – naiba ştie! Să fie un punct de reper în comunitate!
Lecţia anului 2010 asta este: cine nu bagă în seamă cartierul, e un mare prost.
… a, tocmai am aflat că în viitor o să se construiască, pe lîngă mallul din Chitila, şi unul în Pajura.
Opinia mea (şi nu sunt eu primul care o zice) este că molul nu oferă decât o metodă rapidă de spălare a creierului şi de imbecilizare multilateral dezvoltată, în scopul punerii în scenă a actelor de vânzare-cumpărare. Se ştie că locomotiva unui mol este un hipermagazin renumit : nu neapărat prin preţuri, ci prin faptul că pune în căruciorul omului nou toate produsele de care are sau nu nevoie într-un timp foarte scurt.
Din păcate, molul – fie el vertical sau orizontal – a devenit în România polul de atracţie al unei zone, din simplul motiv că autorităţile municipale nu sunt capabile (nici intelectual, nici organizatoric) să ofere alte variante fiabile pentru activităţile de loisir. Un fenomen extraordinar de grav este că molul determină construcţia rapidă a unor modele mentale (ideologice) alterate în cazul tinerilor şi adolescenţilor. Constat că rezultatul este atins cu o eficienţă maximă în comparaţie cu regimul dictatorial trecut. Oferta unui mol se înscrie în aceeaşi linie a divertismentului lobotomizant, ea răspunde întru totul unei cerinţe mediate statistic pe un “cartier”.
Nu am nici un regret când dispare un mol. Sunt doar îngrijorat că nu este înlocuit cu ceva mai valoros, ca să-l parafrazez pe prietenul nostru, Popescu.
Mai multe despre moluri, aici, iar despre transferul Gruen, aici.
Malluri – o să avem.
Eu n-am nimic împotriva lor.
Mallul de fiţe nu aduce nimic bun cartierului, decît trafic auto; vin oameni din tot oraşul. În jurul lui se dezvoltă afaceri mărunte cum ar fi cabinete de masaj sau garsoniere de închiriat cu ora. În general mallul de fiţe nu are hipermarket ancoră, ci doar un supermarket.
Mallul de familie are DYI, hipermarket, locuri de joacă. Cum spui tu – în lipsa alternativei propuse de autorităţile locale – oamenii petrec ceva timp acolo încercînd să-şi satisfacă cît mai multe trebuinţe în termen scurt… un soi de magazin duminical la tv.
Nu te poţi pune cu nevoia oamenilor de a ieşi undeva, de a face ceva. Trebuie să te foloseşti de ea – asta e afacerea mallului. Care merge sau nu.
Cînd nu merge, înseamnă că n-ai putut convinge oamenii să vină la tine; înseamnă că trebuie să faci ceva în plus, ceva care nu e în mod normal treaba ta; iar orientarea spre comunitate dă şi frumos, e şi eficientă; toată lumea o să cîştige un pic mai mult din treaba asta.
@hm Aseara am fost in vizita, in premiera, la mallul (prefer termenul de Complex comercial) din Piata Sudului. M-a interesat sa vad cum s-a executat pasajul de legatura cu statia de metrou.
Am incercat sa vad cum au amenajat si zona exterioara de circulatie pietonala cu acea agora exterioara si cafenele in parter.
Acest complex mi se pare foarte bine gandit: zona de “mall” +”fast food” e destul de restransa, pasajul de legatura cu metroul e foarte important. Cora, Baumax si Statia de metrou sunt, dupa cum ai spus, ancore foarte puternice+ zona densa de locuinte colective.
Ai dreptate, aceste complexuri comerciale au si rol social, daca nu stiu sa atraga oamenii, vor da faliment.
Mallul din Rahova sta foarte prost la capitolul management si marketing…angajati agresivi neciopliti si proceduri bizare.
Ideea din Constanta mi se pare super! Romania sta prost la capitolul institutii publice moderne, cu parcari si cu zone de asteptare ample. Marea majoritate a institutiilor staliniste din Romania au camere si holuri inguste, nu exista numere de ordine, grupuri sanitare lipsa sau infecte, etc.
Cu siguranta ca aceste complexuri pot deveni adevarate centre (comert, traditii, sarbatori, mica biblioteca, librarie, eventuale zone culturale) in comunitate, cartiere.
@armyuser, ai dreptate, dar nu are rost sa dezbatem aspectele aberante ale societatii moderne consumiste, despre consumism nu pot sa vorbesc decat cu mahnire..
Parteneriatele public privat au fost motorul in toate tarile civilizate in special in cele emergente cum e Romania. Nu e indicat sa te bazezi doar pe autoritati intr-o societate tanara, haotica si dezorganizata cum e la noi.