Jurnalul realităţii (XXXIII) – Prețul prostiei (II)

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

Prostia nu este un dat al naturii, nu ne naștem proști. Este o boală contagioasă pe care omul o dobândește negreșit, într-o măsură mai mare sau mai mică, dacă nu este vaccinat. Vaccinul conține două elemente esențiale: instruire și educație. Cei instruiți și educați produc civilizație. Civilizația generează la rându-i instruire și educație performante întărind rezistența la prostie. Și tot așa…! În ruralul ilfovean (dar nu numai), acțiunea de vaccinare, aflată în responsabilitatea familiei și a școlii, este sublimă dar, lipsește cu desăvârșire. Chiar dacă doare, e cazul să ne asumăm realitatea ca prim pas pe drumul anevoios și costisitor al imunizării.

Jumătatea lunii martie, 2019

O șosea asfaltată, pe care trec cincizeci de mașini pe zi, între două sate ale unei comune, o tânără de vreo douăzeci de ani care se deplasează pe marginea din dreapta a șoselei, cu căștile pe urechi și cu ochii în telefon, un maxi-taxi care se apropie din urmă și care rulează cu viteză excesivă, un șofer tânăr care conduce cu o mână și vorbește la telefonul mobil sprijinit de ureche cu cealaltă, o lovitură aplicată fetei în cap, din spate, cu oglinda retrovizoare și…

„Ce muritor e omul din popor!

De când există aburi şi benzină,

Eu nu cunosc ceva mai muritor

Ca omul, când îl calcă o maşină…”

• Dacă tânăra s-ar fi deplasat pe partea stângă a șoselei;
• Dacă s-ar fi concentrat doar la drum nu la muzica din căști și la mesajele din telefon;
• Dacă mașina s-ar fi deplasat cu viteza legală în localitate;
• Dacă șoferul ar fi folosit un dispozitiv „hands free” pentru a purta conversații interminabile la telefon și ar fi manevrat volanul cu ambele mâini;
• Dacă ………..

Dacă cei doi erau instruiți și educați, azi și-ar fi văzut fiecare de ale lui. Dar nu a fost așa. Au plătit prețul maxim al prostiei netratate de familie și de școală la momentul potrivit. Păcat! Mare păcat!