scris de Ando
Zilele trecute, aflându-mă pe strada Traian, la doi paşi de intersecţia cu Calea Călăraşilor, mi-a atras atenţia panoul ăsta cu „Restaurantul Odobeşti”, aşa că m-am oprit şi am făcut câteva fotografii.
Dacă vă mai amintiţi, când am încercat să creionăm perioada incipientă a mandatarilor, automat, am pomenit şi de „vechiul” Odobeşti, dar ne face mare plăcere să readucem la vedere mai multe fragmente găsite prin tipăriturile vremii:
Decupajele din presă, singure, n-au farmec aşa că, pentru a înţelege pe deplin atmosfera locului, trebuie musai parcursă această nostalgică descriere făcută de un fost locuitor al zonei: Alexandru Dinu, ale cărui materiale am avut şansa să le primim şi să le găzduim pe blog, mai demult.
„Restaurantul Odobeşti (în acelaşi echilibru spiritual se aflau, doar câteva intersecţii mai încolo, biserica Popa Chiţu şi cârciuma Muscelu, care mai recent a fost rebotezată Nicoreşti). Demolată cu ocazia modernizării Căii Moşilor, cârciuma Odobeşti poate fi văzută în imaginile de arhiva ale filmului «BD intră în acţiune». Cu regim de zahana, Odobeştiul avea o grădina de vară micuţă, cu pietriş pe jos, acoperită în întregime de coroanele bogate a câtorva pomi mari, şi izolată de stradă de iederă groasă ce crescuse pe gard înalt. În fundul grădinii exista o scenă micuţă unde se produceau tot felul de formaţii muzicale dăruind auditoriul cu şlagărele timpului în prelucrări proprii, cu mai multă sau mai puţină inspiraţie – îmi amintesc de un oarecum sud-american «ai, ai, ai, ai sucu-sucu» – greu de spus care era de fapt textul original. Importanţa existenţei acestei cârciumi era covârşitoare. Personalul ne lasa să adunăm capacele de bere de prin frapiere şi de printre mese, care apoi erau aşezate în şiruri lungi pe linia de tramvai. Trecerea vagoanelor producea mici discuri perfect netede, cu care jucăm «tigăiţe» – drum lung până la jocurile pe computer, dar, sunt absulut sigur, cu mult mai frumos, adunând laolaltă 5-6 sau chiar mai mulţi puştani într-o interacţiune socială directă şi febrilă”.
Să revenim, însă, la noul local de pe Traian. Cum stăteam eu şi mă gândeam ce legătură poate fi cu vechiul Odobeşti, iese un tânăr care, politicos, mă întreabă de ce am făcut fotografii. Îi explic ce şi cum şi se luminează la faţă. „Păi – zice – vechiul local de pe Moşilor a fost înfiinţat, cam prin 1911, de bunicul meu” şi mi-l indică în poza de grup de pe panou. „După aceea, a venit naţionalizarea, a urmat refacerea localului… şi apoi, odată cu sistematizarea arterei, a fost demolat”.
O evocare a atmosferei vechiului local de pe Moșilor – ridicat și ținut de celebrul Gherghiceanu -, puteți citi mai jos.
„Vinul băut acolo, era luat din apropiere, tot de pe Calea Moşilor, de la cârciuma lui Gherghiceanu, care îl aducea din viile proprii. Cum îl făcea aşa de bun şi curat, nu s-a aflat până acum, în mileniul trei. Despre acest Gherghiceanu s-a scris că era un om sever, fără înţelegere pentru băutorii care întreceau măsura. Nu admitea în localul lui chefurile lungi, gălăgioase, nu servea clienţii gata afumaţi şi închidea taman de sărbători. Un personaj, dintr-o carte*, spunea că «La Gherghiceanu nu e crâşmă, e farmacie, să vezi curăţenie! Vinuri ca la el nici la Paris nu găseşti, un om de mare cinste dar şi cu un mare cusur. La ora nouă seara închide, între unu şi patru închide, duminica închide. De Paşte închide, de Crăciun închide… fir-ar mă-sa a dracu’. Când ţi-e lumea mai dragă, el închide». Peste ani, cârciuma lui Gherghiceanu a devenit Restaurantul Odobeşti”
După revoluţie, tot pe Moşilor (şi asta îmi aduc şi eu aminte) s-a deschis un alt Odobeşti, la parterul unui bloc nou aflat, imediat, dar pe stânga, faţă de colţul cu strada Oltarului, unde era vechiul restaurant. Tânărul mi-a spus că în acea perioadă, lângă intrarea în local, era chiar montată şi o placă cu istoricul restaurantului.
In scurt timp, noul local a fost luat în seamă şi de „inspectorul L” de la ziarul Libertatea, cel care întocmea topul săptămânal al localurilor bucureştene.
Timpul a trecut, Odobeşti-ul de pe Moşilor a „murit” din nou şi în locul său e acum… un Mega Image.
Rămâne de văzut cât va dăinui şi noul Odobeşti de pe strada Traian pentru că în acea clădire s-au perindat, într-un timp relativ scurt, tot felul de afaceri.
Ar putea prinde cheag pentru că vadul nu e rău, iar vechile cârciumi de pe lângă hala Traian au dispărut: Cozia, care „ţinea” cu grădina sa ambele colţuri ale intersecţiei, e acum o ruină, iar bufetul Zorile Roşii, aflat chiar în spatele halei, pe strada Prof. dr. Mihail Georgescu – pozat de cei de la Studiourile Buftea -, a devenit după revoluţie o brutărie, acum închisă şi asta.
—–
* Isac Ludo, Paravanul de aur, vol. 1: Domnul General guvernează – n. n.
Excelent material. Odobești, să ne trăiești!
Ce farmec avea însă locația aceea pe colțul străzii… dar mai ales existența obligatorie a unei grădini umbroase, indiferent cât de mică, care vara e neprețuită și unde trăgeai ca dromaderul la adăpat. Felicitări!
Noua pozitie a restaurantului nu prea e grozava. Circulatie multa, spatiu mic…nu-i dau multe sanse. Cred ca va rezista, maxim doi ani.
As putea spune destule despre Odobesti…dar nimic neobisnuit ori aparte, ceva ce nu s-a mai vehiculat… !
Singurul lucru cu adevarat SUPER-INTERESANT, culmea aflat/vazut si prospectat de mine personal este ca, restaurantul avea un subsol fabulos, care contrasta puternic cu ceea ce era deasupra, o carciuma de cartier mai cu mot..vad si lautari/artisti consacrati..
1. Nu imi este clar daca restaurantul avea cu adevarat, in spate, pe coltul cu Venerei (cred ca se numea strada, pe atunci) o gradina de vara (!?) din care a mai ramas doar un pom superb si batran…pana prin anii 2000, daca nu l-or fi taiat intre timp !?
2. Prin zona acelor ani, lucram la o firma ce isi avea sediul chiar la cca. 10 m de ceea ce fusese (!?) gradina/spatiul din spatele restaurantului..practic erau despartite doar de ingusta alee de intrare din spatele blocului aflat oarecum pe locul Odobestiului…si spstiul viran ramas..
3. Viluta care adapostea firma avea o intrare in lateral, se coborau cred, vreo zece trepte, se trecea de o usa metalica, aflata acolo (din timpuri imemoriale), apoi se ajungea intr-un spatiu imens de cca. 100 mp. ce mi s-a spus (si parea logic sa fie asa) ca servea drept depozit principal de marfuri pentru restaurant si gradina – daca exista !?
3. Structura serioasa, neafectata de cutremur s-au demolare, avea pana si becurile originale nemtesti ce luminau perfect…papetaria stivuita de noi acolo 🙂 Nici vorba de umiditate,igrasie,etc, altfel nu am fi putut folosi spatiul ca depozit de hartie !!
4. Aveam drum de zece ori pe zi pe acolo si ros plictiseala si curiozitate am vazut ca se golise un perete al depozitului, scapasem de marfa stivuita pana la tavan…dar acolo surpriza, peretele avea alte doua usi metalice imense, ca de han, duble si inalte de peste 3 m, la o estimare ochiometrica…
5. In mod normal, m-as fi dus la “directiune” sa intreb ce-i acolo, daca e tot marfa noastra, cum se intra etc…Cum insa “direftorul” era un personaj mai mult decat toxic, am lasat-o balta si m-am reorientat cu intrebarile catre magazionerul…ce fusese om de serviciu la ..Odobesti inainte de a-l demola..
6. O paranteza cu mare regret, daca patronul respectivei firme, ar fi avut si altceva intre urechi , in afara de curenti atmosferici, ar fi putut fi probabil cel mai competent istoric/ghid/locuitor/boem/chefliu al intregii zone..de la Obor pana la Miorita..Pacat ca n-am avut cu cine vorbi, am pierdut ocazia unei super-surse documentare orale…
7. Asadar, pe sestache Nea Nae “magazie” , dupa ce pleaca toata lumea, ma trage de maneca sa-mi arate ce se ascunde acolo…Dupa ce s-a chinuit sa deschida usile cu niste chei de 3 kile bucata si sa gaseasca heblul sa avem lumina, raman pironit in usa, mut de admiratie…
8. O suprafata exagerat de mare, chiar in raport cu restaurantul (asa cum banuiam eu de dedesupt,aflandu-ma practic sub strada), lucrata in “stil brancovenesc”, caramida aparenta,brauri, bolti, lampadare din fier forjat, fiecare lumina fiind functionala atat cele ornamentale cat si “veiozele” de pe mese”, scaune si canapele de plus rosu netocit de vremuri; totul impartit in 12 separeuri perfect functionale, curate, fara niciun miros de statut ori mucegai, doar putin prafuite, de puteai sa juri ca mesenii abia plecasera de curand, de acolo. Spatiul se termina brusc, dar nu oribil cu un perete drept ce facea parte zic eu din fundatia blocului de deasupra noastra !?
9. Am intrebat al cui e spatiul si ce hram poarta, dar nea “magazie” (oricat am insistat) mi-a spus doar ca nu este al nostru, nu ar trebui sa avem access acolo si sa-mi tin gura ??
10 . Pare o poveste SF de un gust indoielnic, insa, eu personal nu stiu ca Restaurantul Odobesti sa fi avut si Crama…si inca ce lux…fata de ce era deasupra !? Poate ne lamureste cineva, care a si frecventat-o, eu m-am dat batut de mult !
Actualmente viluta , fosta firma de “ace, brice si carice” cat si cladirile laterale au fost de mult vandute/retrocedate…
Daca vreunul dintre noii apropitari a desfiintat frumusete de crama, turnand beton s-au facandu-si inca trei garaje asta n-am cum sti…dar ar fi mare pacat !
Poate dezlegam acest mister al gradinii de vara si al Cramei (!?), un element ajutator este ca semana cu cea de sub Barul Miorita, aflat pe coltul Mantulesei cu B.dul Carol..acum se afla un sediu de banca acolo…praf si pulbere si cu frumusetea aia…
Sa vedem cine ne mai lumineaza, intrucat eu am pierdut contactul cam cu toti cei ce puteau povesti ceva…
Fenomenal… poate s-o desluși. Poate cineva să ne ajute, avem răbdare.
Nu prea ma pot lamuri…ceea ce se vede in calendarul din 1966 este o imagine din acea crama, desigur rearanjata peste ani ? Cam ar semana putin? Daca da, cum Dumnezeu a ramas intacta in ciuda demolarilor si a santierului …pana prin ‘2000 ?? Si cum au facut fundatia blocurilor din zona fara sa o afecteze ??
Copacul de care vorbeam pare a fi cel din stanga imaginii, intrarii in restaurant…
iN plus, o oarecare corectura, a unui “mit urban”..secventele de interior din BD..s-au filmat intr-o alta locatie, pe Str. Galati…
Tot îmi place cum s-a strecurat în reclama la ciorba de burtă „Altarului” în loc de Oltarului
https://simplybucharest.ro/wp-content/uploads/2014/04/coada-la-_ciorba-de-burta-de-la-odobesti.jpg