Reclame la televizor, articole pe net… Kandia se relansează: noua Kandia, noua ciocolată, noul gust.
Mă – ce-avea vechea Kandia, ce-avea vechiul gust?
Uite ce-avea: se prostise. Pentru că şi vechea Kandia fusese, la rîndu-i, noua Kandia – şi fusese bună.
Întotdeauna noua ciocolată, noua pizza, noua şaorma, noua bere e bună. Şi e bună o vreme – mai lungă, mai scurtă, cît îi lasă sufletul hrăpăreţ pe producător. Apoi… ştiţi şi voi, o simţiţi pe limbă – încep concesiile, caliciile, ingredientele ieftine. Şi după un timp nu mai cumpără nimeni. Şi se strîng şefii, marketerii, publicitarii – şi după ce fac şedinţe şi studii şi pitch-uri găsesc soluţia: să o facă iar nouă.
Nu-mi dau seama. Costă mai puţin să faci la-nceput bine şi apoi rău, dar să investeşti bani grei în rebrandinguri, în relansări, în repoziţionări?
Sau e mai bine să faci mereu bine şi să ştie orice om, din orice sat şi din orice bloc din orice oraş, că ce faci tu e întotdeauna bun?
Să-mi trag una dacă ştiu!
Ştiu doar că săptămîna asta noua Kandia e bună; de săptămîna ailantă-ncolo nu mai bag mîna-n foc.
A – şi mă enervează cu spume toţi ăştia care vînd tablete de ciocolată de 90 de grame. Simt că mă fură cu alea 10 grame lipsă ale lor; să le stea în gît.
Tot felul de vrăjeli, făcute-de fapt-pe banii noştri, ai consumatorilor…că de unde vin fondurile de publicitate ?
La fel şi ăia cu găletuşele cu iaurt: majoritatea au acum 9oo de grame, de unde erau de 1kg !
CIUCALAAAAAAAATA!!!!!!!!!!!!
Kandia Biscuite e la fel… a, ba nu, aia veche avea 8 pătrate mari (4 rânduri, 2 pe rând), asta are 15 pătrate mici (5 rânduri, 3 pe rând). Şi aia veche avea ambalaj lucios… iar aia şi mai veche era la fel ca aia veche, dar avea ambalajul pe alb.
Si cei de la Heidi ne aburesc cu ditamai ambalajul, si-nauntru… o foitza de ciocolata, 90 g (sau 80 ?…) Mi-e sila !…