despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Jurnalul realităţii (XLVI) – Despre agarici

scris de C. D. Mocanu

Agariciul este o specie de nerod care se înmulţeşte uşor, mult şi repede, foarte rezistentă, răspândită generos pe tot cuprinsul. A trecut prin vremuri nesmintită şi a ajuns până la noi.

În înţelepciunea lui, ţăranul român l-a citit fără greş pe „nărod” şi l-a botezat, cu mult temei, „Prostuʼ satului”.

Mahalagiilor legaţi de oraş nu le suna bine. „Prostuʼ mahalalei” era prea aspru, prea direct şi cam lung. Nu merita efortul de a-l rosti. I-au zis simplu „Agarici” şi au pus în numele ăsta tot dispreţul lor îngăduitor pentru un nătărău.

Agariciul se închipuie purtătorul unei misiuni divine, izbăvitorul lumii, deţinătorul adevărurilor, făcătorul dreptăţii. Doar gândurile lui contează căci numai ele aduc binele şi fericirea pe pământ. Nu-i trece prin cap că cei din juru-i, cei mulţi,  au şi ei propriile adevăruri, nevoi, păreri… Din această pricină îi dispreţuieşte şi nu găseşte cu cale să-i slujească. Se slujeşte doar pe sine.

Învăţăturile creştine îi sunt străine. Trăieşte în legea cugetului liber şi „Nimic fără Dumnezeu” (Nihil sine Deo) este doar o vorbă pentru proşti, nu pentru el. Asta îl împiedică să cunoască smerenia pe care o confundă cu dispreţul. Fără smerenie râvna lui, oricum redusă şi limitată, este o râvnă proastă care nu produce nimic bun.

Agariciul nu percepe realitatea prin participare afectivă pentru că sufletul lui nu respiră, e împietrit. El nu are sentimente şi nici emoţii, nu cunoaşte compasiunea.

Netot de rasă bună fiind, nu înţelege realitatea, dar pretinde c-a înţeles mai bine şi mai profund decât toţi cei chemaţi să înţeleagă. Ca orice prostovan care-şi ţine rangul, agariciul nu are îndoieli şi nici mustrări de cuget; numai certitudini. Asta îl face inapt pentru naturala comunicare socială şi în consecinţă nu poate avea relaţii permanente cu semenii lui. Nu e sociabil, trăieşte şi munceşte izolat pentru că „ăilalţi e proşti”. Prezenţa oamenilor îl stânjeneşte, îl intimidează. Nu se uită niciodată în ochii interlocutorilor. Privirea i se plimbă peste tot, dar îi ocoleşte sistematic pe cei cărora li se adresează.

Agariciul e un nevolnic tare-n gură. Neagă, refuză şi contestă, nu admiră, nu aprobă şi nu încurajează nimic, ştie tot şi are soluţii pentru toate. Dacă se întâmplă să ajungă în locul celor pe seama cărora a făcut garagaţă şi le-a dat bastoane la cur, îşi dezvăluie nevolnicia. Este incapabil să ia decizii. Ezită, se coieşte, amână şi… iar amână, pentru ca în final să slobozească o hotărâre scremută care-i bagă pe toţi în ceaţă. La vremea socotelilor, lipsit de spontaneitate dă în bâlbâială şi pentru a justifica „performanţa” de a fi adunat zero realizări invocă greoi, poticnit, incoerent, fără noimă, argumente halucinante menite să transfere totdeauna în altă parte răspunderea pentru propria-i nepricepere. Bate câmpii cu dezinvoltură, dă cu bâta în baltă şi se stropeşte din cap până-n picioare fără să consimtă că are vreo vină. În cel mai bun caz, atunci când e strâns cu uşa de consecinţele grave ale neputinţelor dumisale, acceptă că este şi el părtaş la o vinovăţie colectivă. Altfel nu-l încearcă nicio apăsare.

Atunci când totul dovedeşte limpede că nu e bun de nimic, agariciul se încăpăţânează să-şi îndeplinească misiunea închipuită de apostol al binelui, al belşugului şi al dreptăţii, fericindu-i cu forţa pe cei care îşi pun nădejdea în el. Demnitatea şi onoarea îi pot reda libertatea, dar aceste valori morale îi sunt străine.

Agariciul poate fi un bun profesionist în domeniul pentru care s-a pregătit. Dacă nu-şi depăşeşte competenţele profesionale dovedite şi numai aşa, este chiar folositor. Când i se pune în cârcă mai mult iese un haloimăs iar beleaua-i cât casa. Nu e în stare să administreze, să coordoneze ceva, nici măcar propria viaţă în care este rătăcit ca într-un labirint.

Se întâmplă frecvent în buimaca noastră democraţie ca indivizi interesaţi sau chiar de bună credinţă, dar ageamii în cunoaşterea tainelor firii umane, să instaleze nişte agarici în fruntea unor importante dregătorii. Înarmaţi cu vocaţia de perseverenţi şi desăvârşiţi încurcă-lume, aceştia calcă în străchini aruncându-le în haos. Se adevereşte astfel încă o dată că Dimitrie Cantemir nu s-a înşelat când a spus că „Unui lucru fără cale, cale dând, alte lucruri fără cale vor urma”.

Atenţie! Agariciul dăunează grav societăţii!

Precizare: Orice asemănare cu nefericitul primar general al nefericitului Bucureşti este cu totul întâmplătoare.

… şi „alte lucruri fără cale vor urma”!

14 comments to Jurnalul realităţii (XLVI) – Despre agarici

  • Cătălin Cojocaru

    Duamna vine!(+ Bădulescu)

  • bogdan

    Are multe defecte actualul primar al Bucurestiului, mai ales pe partea de comunicare si organizare. Am impresia ca este si sabotat masiv de functionarii primariei, inca fideli “duamnei” si psd-ului, functionari care stiu ca nu pot fi dati usor afara(sau chiar deloc).
    Mai aveti putintica rabdare, imediat se face 2024, sunt alegeri si se va intoarce pe cai mari psd-ul la primarie.
    Va astept si atunci cu pamflete la fel de mestesugite ca acesta 😉

    • C.D. Mocanu

      Nu este “sabotat masiv de funcţionarii primăriei”. Nu ştie să lucreze cu oamenii. Stă închis în birou cât e ziulica de lungă. Funcţionarii, trataţi cu dispreţ de primaş au adoptat o atitudine pasivă şi-l lasă să-şi rupă gâtul.
      Nu am simpatii politice. Cine este psd-ul? Primarul trebuie să fie un gospodar priceput, dedicat misiunii lui, fără apartenenţ politică.
      Dacă viitorul primar, indiferent de unde vine şi cum îl cheamă, îmi va da “material” se va pricopsi şi el cu “pamflete meşteşugite”. Staţi pe-aproape!
      Să auzim de bine!

      • Alex One

        Agariciul care neaga si ca a promis imediat dupa alegeri ca de mainea toti bucurestenii vor avea caldura si apa calda desi totul e imprimat a fost ales ,nu s-a pus singur PG asa ca sa va traiasca stimati alegatori, Valabil si pentru Agariciul de la Cotroceni si pentru baba cloanta de la Sect. 1

  • VT

    Agariciul descris de regula se inscrie in partidul comunist sau, mai nou, in tot felul de curente “progresiste”. E de asemenea activ pe diverse forumuri si formeaza “opinia publica” pe teme la moda precum incalzirea globala, drepturile “discriminatilor” de tot felul (pietoni, biciclisti, negri, femei, homo, handicapati, etc) asumindu-si automat o postura morala superioara celorlalti. In realitate singurul lucru de care le pasa este propriul orgoliu.

  • ” Primarul trebuie să fie un gospodar priceput, dedicat misiunii lui, fără apartenenţ politică.”
    Poate intr-o societate scandinava s-ar potrivi. In realitate, primarul este un executant al unor programe votate de catre CGMB, printre care sunt alti agarici de teapa unui Badulescu. Programele sunt si responsabilitatea primarului de a le propune. Important este ca acestea sa fie aprobate si bugetate, tot de CGMB care, prin definitie, este o structura politica reflectand orientarea politica a electoratului. Aparatul administrativ, in special cel constituit din personaje aduse acolo pentru ca raspund la stimulii potriviti nu poate fi strunit pentruca, dupa cum au mai remarcat si altii, nu exista parghii reale pentra asa ceva. Prin urmare, poti tu ca agarici sef sa vrei sa lucrezi si sa discuti cu ei cat oi vrea, daca stimulii de care spuneam iti sunt potrivnici, atunci aia nu pot ramane decat in postura de a fi dispretuiti ca orice sabotor. A se vedea de exemplu campania media furibunda ca reactie la incercarea de a controla si opri abuzurile grosolane din urbanismul practicat in ultimii ani, abuzuri facilitate de unii care sunt inca in PMB bine merci (si vor fi si mai incolo, asteptand sa revina la “eficienta” deja cunoscuta in mandatele de primar anterioare).

    • C.D. Mocanu

      Că „primarul trebuie să fie un gospodar priceput, dedicat misiunii lui, fără apartenenţă politică” este doar o dorinţă de-a mea. Cunosc mecanismul CG-PG şi resorturile politice care îl pun în mişcare.Vă rog să observaţi totuşi că Agariciul pe care l-aţi identificat în descrierea mea are susţinerea PNL-USR în consiliul general, adică are majoritatea şi cu toate astea iniţiativele dumisale sunt subţirele. Cred, ca şi dumneavoastră, că printre consilieri există destui agarici care în plus sunt şi ticăloşi, dar repet: Are majotitatea de partea lui! Cum s-ar putea explica atunci neputinţa … neputinciosului?
      Greu de crezut că tot aparatul administrativ este format din funcţionari plantaţi acolo pentru că răspund la diverşi stimuli. Eu cunosc câţiva, oameni corecţi, de bună credinţă, care doresc să colaboreze cu Agariciul, dar au fost incluşi la grămadă în grupul sabotorilor şi li se refuză dialogul. A ostilizat tot aparatul de lucru, oamenii au făcut pasul înapoi iar cârmaciul se învârte acum ca musca fără cap. Experienţa mă îndreptăţeşte să afirm că totdeauna există o cale de înţelegere, de colaborare, chiar şi cu cei mai aprigi adversari. Trebuie căutată şi cultivată. Este doar unul dintre elementele care fac diferenţa dintre un agarici şi un om inteligent. Inteligentul negociază şi păstrează dialogul. Agariciul se închide în birou având iluzia că a scăpat.
      Când Agariciul s-a vrut primar general nu ştia ce-l aşteaptă? Şi-o fi întrebat curuʼ dacă-l ţine? N-a ajuns la primărie ca să se tânguie şi să ofere justificări pentru neputinţele sale. Oraşul şi cei ce vieţuiesc în el aşteaptă soluţii. Dacă nu poate, nu ştie, nu are, există o ieşire onorabilă. Demisia!
      Nu cunosc activitatea de urbanism şi îmi este greu să mă pronunţ. Cu siguranţă s-au făcut abuzuri. Ne uităm prin oraş şi le vedem. Cred însă că Agariciul nu e capabil să rezolve problema.
      Să auzim de bine!

      • Aveti si dvs dreptate. Am auzit si eu de oameni cheie din aparat care nu ajung sa poata vorbi cu el, ca aproape nimeni nu ajunge sa-i vorbeasca. Dar trebuie sa recunoastem si ca problemele la un asemenea nivel de complexitate sunt atat de multe, documente in numar urias, numai alea care trebuie citite pentru a fi semnate, daramite notele pe care ar trebui sa le scrie, incat e dificil sa raspunzi tot timpul celor care vor sa-ti vorbeasca. Banuiesc ca este un deficit major de organizare a lui, de incredere si de delegare care duc la chestia asta pentru ca nimeni nu poate fi “one man orchestra” intr-o astfel de pozitie. Nu vreau sa-i caut scuze dar as fi destul de sceptic in ceea ce priveste sustinerea PNL (eu cred ca e o eroare de scriere la partidul asta care ar trebui sa fie identificat drept PDL). Acolo e cu aceaisi stimuli ca la PSD pana la urma.

  • Prin natura funcției pe care o ocup, am avut ,,onoarea” de a-l întâlni de câteva ori pe dl. primar. Noi ne-am dus la ședință 4 oameni, ne așteptam să vină și el cu directorii sau experții lui. Și omul a venit singur, cu un ghiozdan, un carnețel și un pix (a, da, și a venit pe jos la noi la instituție). După care ne-a refuzat politicos cafeaua, luând doar un pahar cu apă, apoi noi 4 vorbeam și el nota… înțeleg că, în calitatea sa de primar general, trebuie să știe ce va trebui să facă primăria, dar știu cum e să trebuiască să re-transmiți pe verticală ce afli la o ședință. Informația se pierde și se diluează.
    Părerea mea a fost că omul n-are încredere în nimeni și vrea să facă el tot. Dacă el nu poate/nu are timp/nu știe, atunci stă producția și aia e, restul aparatului primăriei vine la muncă doar pentru că așa îi obligă legislația.

    • hm

      sperasem din tot sufletul să lase deoparte meteahna asta tipică de ong-ist: „numai eu știu, numai eu fac”. Sperasem mult să treacă peste ea.

    • Alex One

      D-le Dr, e chiar atat de greu de inteles ca omu’ e o nulitate patentata.Vine cu ghiozdan si carnetel sa para ca il intereseaza ceva,aiurea mimeaza interesul,nu intelege nimic.Cu cine sa vina daca toti sunt dupa chipul si competenta sa. Se ascunde in spatele administratiei Firea pe care o ameninta zilnic cu puscaria. Pai daca nici dupa doi ani de cand esti la butoane si acces la acte n-ai reusit sa sesizezi convingator cu probe solide Parchetul cu vreo fapta penala nu esti caraghios ? Cat te mai poti ascunde in spatele moldovencei, deh binecunoscuta “greaua mostenire” ?Ai preluat datorii ,pai toti primarii peste tot si in toate timpurile au trebuit sa le achite pentru ca imprumuturile pentru investitii se fac pe perioade care exced mandatul de primar. Bai ND,nu vrei sa afli ce datorie a lasat Manescu liberalul la Sectorul 6,ultimul imprumut la banca fiind facut in ultima luna de mandat pentru nimic urgent. Cand l-au votat bucurestenii pe acest comic olimpic s-au intrebat daca a administrat macar o scara de bloc ? Cand era sef la USB devenise procesoman ,zic unii,a aparut si in presa, ca era de fapt o strategie, daca aparea plicusorul isi retragea cuminte reclamatia. De fapt, mai practic decat noi exploata ceea ce vedeam toti,gunoaie, mizerie ,constructii nelegale,etc.,etc., numai cei platiti de stat sa constate nu sesizau, atunci ca si acum. Si indemnat de cineva ca pe aritmeticean sigur nu-l ducea capul,pac la”Trebulan”! Acum vreo multi ani a dat un interviu la Kamikadze, zicea ca venitul lui este ca cercetator de 2000 lei pe luna si are rata la banca de 600 de euro adica 2400 lei la vremea respectiva ! De unde scotea oare diferenta plus traiul zilnic ? Mister. ND se imprumutase la Banca si a cumparat un teren in Predeal in ideea ca va atrage un investitor pentru edificarea unei pensiuni. Doar ca terenul era o rapa si a ramas ca fraierul cu pacostea ,evident nimeni nefiind interesat de combiatie. Asta e gospodarul ! Oricum Bucurestiul pare blestemat,a avut primari unu si unu,Halaicu,Ciorbea,Basescu,Videanu,Oprescu,Firea si acum,bomboana pe coliva Nicusor parca cel mai aerian !N-au rezolvat nici apa calda si caldura,curatenia si circulatia,nimic,vorbe goale si promisiuni, Cum dracu se putea in anii’60-70 ca in fiecare seara stropitorile sa spele carosabilul inclusiv pe strazile secundare iar acum ioc ?

    • Asta zic si eu ca e problema lui majora – increderea, cumunicarea, colaborarea cu mai mult de o persoana o data. Daca esti primar si te duci sa discuti pe linie de transporturi, ar fi oligatoriu sa te insotesti cu cel putin doua persoane la discutii. Unul e viceprimarul care are in sarcina linia aia de probleme (orice viceprimar este responsabil de un pachet de probleme, aici e cel de la PNL) si al doilea e directorul directiei care gestioneaza chestiunea administrativa. Daca primarul nu se intelege si nu are incredere in viceprimar, atunci in grup ar trebui sa apara si un un consilier personal sau seful de cabinet al primarului. Dupa intalnire primarul si vicele trebuie sa se consulte si sa vada cum stau -acord, opozitie, compromis? Cum primarul este cel care ar trebui sa aiba ultimul cuvant, daca nu-i convine vicele, atunci ajunge la by-pass prin consilierul personal care trebuie sa lucreze in numele primarului cu seful directiei de specialitate , functionarul rau si indaratnic adica. Pana la urma, primarul este ales direct ceea ce nu se intampla si cu vicele De aici avantaje si nejunsuri. Primarul reprezinta “vointa poporului” dar care nu are nimic de contribuit politic si administrativ decat o data la 4 ani, ceea ce il cam lasa peprimar in fundul gol in fata CGMB daca e “independent” sau”neafiliat”. In timp ce vicele este politic, impins in functie de grupul sau politic, care ii da si forta de vot dar si presiuni de a face intr-un fel anume. Ca sa jonglezi cu chestia asta, e musai sa implici inspre orice rezolvare cel putin 4-7 persoane, fiecare cu sarcini si termene precise, dintre care mai mult de jumate ar trebui sa fie functionari publici. Carora sef direct le e primarul si nu viceprimarul, asa cum inteleg eu administratia.

Leave a Reply to VT Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>