Perechea Sirenelor-Sabinelor rămîne un loc al contrastelor. Încă avem o sumedenie de dărăpănături în care se locuiește cumplit. S-au demolat și clădiri frumoase, s-au eliberat parcele pe care se edifică hardughii întinse dintr-o stradă-ntr-alta.
Dacă Sabinelor încă și-a păstrat aerul patriarhal – ajută și copacii bătrîni de pe margini – dincoace, pe Sirenelor, lucrurile-s schimbate: te găsești într-un canion apăsător, mediocru, pe segmentul dintre Puișor și Uranus.
Nu, nu place, nu-ncîntă; și întrucît mai supraviețuiesc destule proprietăți prăpădite, înseamnă doar că-i loc și pentru alte blocuri noi.
De mirare – deci – cînd vezi cum una din vechituri se reface; chiar dacă nu-n cel mai fericit fel. Zici că le-a fost drag mai mult de gard decît de casă.
Nefericite locuri: orașul pare că și-a luat mîna de pe străzile astea.
Densitati exagerate, loc exemplar pentru a defini “rechinul imobiliar” … Iar “reabilitarea” din ultima pereche de imagini este cutremuratoare pentru nivelul la care a ajuns societatea. Sa nu uitam ca acea casa veche era o casa modesta dintr-o periferie. Casa noua are pretentia ce e intr-o zona cvasicentrala …
Periferie centrală, spiritul locului…
Din poze mi-au sarit si mie in ochi “hardughii întinse dintr-o stradă-ntr-alta”, mai rau decat multe dintre blocurile comuniste!
Deci este bine spus
Dar ultima reabilitare nu mi se pare chiar asa catastofala!
Casa intiala avea geamurile anormal de mici.
Iar grilajele cred ca au fost o adaugire post-revolutionara, din anii ’60-70 nu imi amintesc prea multe case interbelice sau mai vechi cu astfle de gratii la geamuri!
Casa renovata a [astarat ferestrele neobisnuit de mici, dar parca acoperisul a fost inaltat, desi aspectule este si mai rau!
În general, oamenii nu prea vor geamuri mari. Și cât mai puține spre stradă
Casa aia “renovata” m-a dus cu gandul la un referat de respingere a unei autorizari din 1878 semnat de Grigore Cerchez si pe care l-am cuprins si in teza mea:
““Construcţia propusă nu este alt ceva decat magherniţe de scânduri învelite pe din afară cu tablă de fer; afară de acestea se mai cere şi uă altă construcţie de paiantă. Amândouă construcţiele sântǔ în contra regulamentelor de un fórte urât (subliniere în textul original, n.a.) aspect şi nu se póte primi””
Bine, vine dintr-o vreme in care spatiul public era prioritar si cand se cerea un respect al proprietarilor individuali pentru acest spatiu public.