Ale tinereții valuri… Mi-am petrecut și eu vreo trei ani din viață prin Pipera; dar asta se-ntîmpla pe vremea cînd Pipera era „platforma industrială”, nu tărîmul corporatiștilor. Din platforma industrială n-a mai rămas nimic; însă iureșul oamenilor care lucrează aici e mai mare ca oricînd.
Nu știu cîte suflete munceau aici cu-n sfert de secol în urmă; azi, citesc că sunt un sfert de milion. Nu-i de mirare că aici n-ai cum să ajungi; nici măcar metroul se pare că nu face față la orele de vîrf.
Sîmbătă, pe ploaia aceea infectă, am făcut un ocol prin Pipera – aveam un sfert de ceas în plus la dispoziție, îndreptîndu-mă undeva în zona limitrofă. Ce pustiu, sîmbăta – corporațiile ședeau închise, parcările goale, bălțile se întindeau dintr-o bordură-ntr-alta.
Asta – cu bălțile – nu s-a schimbat defel de pe vremea mea.
Trist loc, Pipera. Da: clădiri înalte din sticlă; dar între ele, cîtă mizerie! Un loc care s-a întins în sus, ca să nu privească-n jos, să vadă murdăria. Ce lăcomie de a construi! Cîtă grabă de a cîștiga!
Orașul nostru – nu doar corporația, entitate pe care o urîm – e lacom și prost. Dacă ar fi deștept, orașul ar crea o infrastructură care să ajute acest loc blagoslovit; căci Pipera e un loc de pe urma căruia orașul cîștigă – și cîștigă gros.
Metroul nu face față? Păi atunci, să transformăm tramvaiul 16 într-unul rapid, care să ducă omul într-un sfert de oră la Sfîntu-Gheorghe. Să punem pe picioare și nenorocitul de 5, al cărui capăt din Băneasa nici azi nu e construit.
Pipera e un loc unde lăcomia bucureșteană se vede cel mai bine. Lăcomia de a scoate bani, fără să cheltui mai mult decît e nevoie. Dar aici nu-i doar zgîrcenia corporațiilor; ci și a adminstrației: de asta e așa urîtă Pipera.
CIfra de 250.000, cati ar lucra acum in Pipera, mi se pare exagerata!
Ca este lumea foarte multa, e clar. Tramvaiul actula vine rar, ca sa fie mai des, ar trebui amenajata linie separata, de genul “metroiu usor”. Metroul? Ar trebuie sa mai aiba o statie, in prelungire. Iar la statia existenta, este obligatorie (si nu chiar asa costistoare!) amenajarea mai multor intrari si iesiri, cu una singura, evident ca se fac blocaje …
250.000? Am luat-o de prin ziare.
Oricum ar fi de folos dacă am ști concret cîte comapnii ființează pe-aici și cam cîți oameni angajează fiecare.
Găsisem niște „cifre”, dar erau de acum cîțiva ani, de pe vremea cînd presa economică încă mai făcea și calcule, ca să zic așa.
Nu ştiu câţi oameni lucrează pe platformă dar important este că s-au creat şi că există locuri de muncă.
Sigur că structura industriei a evoluat fantastic şi vorbim acum de un “tărâm al corporatiştilor”, dar ăsta este un alt aspect.
Ceea ce este, într-adevăr blamabil, este faptul că “oraşul”, adică autorităţile, nu se ridică la nivelul investiţilor făcute de diversele companii în zonă.
Vorbim,în primul rând,de transport.
Aşa se face că la orele de vârf când vin şi pleacă oamenii, este acelaşi calvar ca înainte de 1989…
Mă miră faptul că reprezenaţii companiilor care au băgat banii nu ridică, mai apasat, aceste aspecte către autorităţi.
Pentru că tendinţa de expansiune a companiilor există în continuare şi asta înseamnă aflux suplimentar de oameni pentru aceleaşi mijloace de transport.
Un angajat care nu pierde 3 ore pe drum e mai productiv… însă pentru fiecare angajat, sunt la uşă 10 pretendenţi la acelaşi post. Angajatul ştie asta, patronul o ştie şi el. Aşa că angajatul preferă să fie sclav şi să stea peste program, neplătit (ca la stat) şi pe un salariu de cacao (deci iar ca la stat), iar patronul nu se complică. Diferenţa e că la stat instituţiile sunt mai în oraş (ministere, primării, şcoli, spitale etc.), iar Codul Muncii e respectat în mai mare măsură decât la privat. Oare câţi dintre cei de la privat ştiu că, de exemplu, concediul de odihnă se poate lua când vrea angajatul, nu când vrea patronul? Am prieteni care lucrează în sistemul privat… le dă şeful concediu în decembrie, în februarie şi de paşte/1 Mai (depinde cum pică Paştele). Adio mers la mare mai mult de un week-end, adio căţărat pe munte sau cicloturism, că firma lucrează vara, iar iarna nu prea are ce lucra, deci dă angajaţii în concediu.
Revenind la transport, linia de tramvai de pe Dimitrie Pompei (Pompeiu) e separată de trafic, fiind integrată, practic, în trotuar. Da’ nu dă nimeni 2 bani, până nu or face garduri ca la 41 sau nu i-o face praf tramvaiul pe mai mulţi, nu se vor învăţa minte.
Mai e şi dimensiunea socială a problemei. Tramvaiul e pentru sărăntoci, pentru fraieri, pentru cei prea proşti să îşi ia permis de conducere. Asta e mentalitatea corporatistă, unde haina face pe om. N-ai maşină? Vii cu metroul, vii cu autobuzul, dar Doamne Fereşte să vii cu tramvaiul! Sunt gata să pun pariu că sunt mulţi din zona Obor – Ştefan cel Mare care merg în Pipera cu metroul, cu tot ocolul şi transbordarea de la Victoriei.
La asta, cu felul în care este privit tramvaiul, subscriu în totalitate. Tramvaiul – poate mai puțin 41, care a rămas cu eticheta de metrou ușor – e paria.
Cateva observatii:
– majoritatea intreprinderilor socialsite din Pipera lucrau in doua schimburi (nu chiar trei) in vreme ce la corporatii, de la 8 la 20 sau chiar mai taraiu, oficial este numai schimbul intai. Din cauza asta, varfurile de aglomeratei de dimineat si dupa-amaiaza sunt si mai pronuntate ca inainte de 1989!
– sigur ca un salariata ce NU pierde 2-3 ore pe drumu (indiferent daca vibe cu masina, metroul sau ITB-ul) este mai productiv. Dar cum poate un patron sa schimbe infratructura din Pipera?!
Cu concediul de odihna, problema era si inainte de 1989, ca stagiar aveam voie sa imi iau in … noiembrie! Totusi, ce poate firma sa faca? Daca are activitate mare vara, nu va da concedii vara, ca nu isi poate permite!
– tramvaiul: linia sparata FIZIC este obligatorie. Vad in fiecare dimineata ce se inatmpla cu 41 pe Miciurin / Marasti cand iese din zona delimitata …NU cred ca stigmatul social al tramvaiului este chiar asa puternic, concret in 41, din primavara trecuta, vada aproape in fiecare zi o baba cu palton maro ce insista sa arate la toata lumea cat de multi bani are!
– transboradrea de la Victoriei poate fi acceptabila sau neplacuta, depinde de sens si directie, dar transboradarea de la Unirii este mai totdeauna foarte neplacuta, din cazua cordorului de trecere cu sectiune foarte redusa! In plus, la mine tramvaiul trece pe strada, are statie la coltul blocului, in vreme ce statiile de metrou cele mai apropiate sunt … destul de departe!
dupa ce mergi cu 36 si prinzi de cateva ori niste aurolaci foarte urat mirositori in el care merg de la republica pana la pipera si despre care controlorii iti spun ca nu au voie sa-i dea jos ca asa e ordin de la conducere, iti trece orice chef sa mai mergi cu tramvaiul. si nu e cazul doar la 36 ci la toate tramvaiale care au capat de linie in zone sarace.