despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

prin depresiune II

depresiune 2

… trecură – iată – cinci ani de cînd n-am mai văzut nici Branul, nici Rîșnovul!

Aveam nevoie de-o plimbare, de-o schimbare de aer, așa c-am ajuns iară p-aci – locuri de care chiar mi-era dor…

Frumoase locuri; minunate: păcat că-s locuite, nu-i așa? De fapt, păcat că-s aglomerate; tare aglomerate, prea aglomerate!

Dar s-o luăm cătinel, cu drumul. Bine-am zis cătinel – dac-alegi să pleci pe Valea Prahovei, știi ce te-așteaptă prin preajma stațiunilor: stai. Și stai. Te mai bagi pe cîte-o stradă paralelă, da’ nu te-ajută decît așa, un pic. Și stai.

Tot pe Rucăr-Bran e mai bine. Cu tot drumul cunoscut, oribil, plin de șleauri și gropi, e mai puțin obositor! Ce rușine; nu trece sfîrșit de săptămînă fără că Poliția să-ndrume șoferii s-o apuce pe drumul ăsta: și șoferii chiar ar lua-o pe aici, dacă nu și-ar nenoroci mașinile.

Dar dacă-i vorba de nenorocit mașini, trebuie neapărat să te plimbi între Bran și Rîșnov; șoseaua e mai proastă ca oricînd, mai ruptă ca niciodată.

Băi, fraților – astea-s stațiuni, localități turistice care atrag mii și mii de oameni; dar drumul dintre ele-i ca pe vremea cînd căruțele sașilor treceau pe-aici, la vămuială….

Și știți ce? Atît Branul, cît și Rîșnovul, sînt două așezări pe care turistul le poate face-mpreună, cum se zice. Pe turist îl poate durea-n cur că-s separate, că au primării separate, că au interese separate; turistul ar vrea s-ajungă iute dintr-un loc într-altul, să simtă că nu-i batjocorit de ambuteiaje și pus să se frece de garduri și case, în lipsa trotuarelor.

Rîșnovul – cel puțin în centru – s-a mai dichisit, da’ Branul e tot mai mizer.

Localitate care altminterea se laudă cu-naintași gospodari – nu? – Branul turistic și central e decăzut și împuțit, o țigăneală uriașă: însăși Primăria-i zace-n mijlocul talciocului de la intrarea-n Castel.

Branul n-are trotuare. Branul n-are parcări îndestulătoare. Branul n-are multe: și mai ales, Branul nu mai are chef să se poarte frumos cu turistul.

S-o fi săturat de oamenii care-l asfixiază, dar de luat banii, le ia! Cu dispreț, dar le ia banii. Restaurante cu chelneri idioți; cafenele închise în plină oră de dever; magazine scumpe; și – peste toate – un Castel lacom, hrăpăreț.

Scump să intri, mult să stai la coadă la casă, și – mai ales – mai nimic de văzut: e atît de multă lume, că vezi doar spinări și funduri. Proprietarii castelului „lui Dracula” – că lumea nu vine-aici ca să-nvețe istorie – numără banii, veseli, și tu – turist – n-apuci decît să-ți faci poze cu-n cetățean costumat în vampir, care de la atîta oboseală sîsîie ca un gînsac și n-apucă să bea nici o gură de apă, bietul om.

Păcat de loc, păcat de tihna serii, păcat de dealuri, păcat de păduri – e așa păcat: pentru că-ntreaga zonă e-ncîntătoare! Ca nicăieri altundeva, asfințiturile de Soare-s blînzi iar stelele par aproape pe cerul nopții – cum se mai vede Calea Laptelui…

Rîșnovul – cum am spus – s-a mai spălat o țîră. În Centru, doar acolo; unde s-a construit un soi de „pietonal” standard, care-a cam făcut pierdut aerul de orășel cuminte de mai demult. Rîșnovul aduce oameni gîrlă; unii vin la Peșteră, alții urcă la Castel – și familiile se duc la Dino Parc. E chiar frumos la Dino Parc, și mie mi-a plăcut! Ce-i nasol pe partea asta? – lipsa unui drum pe care să poată merge pietonii; mica șosea ce duce apoi spre Poiană e-ngustă, fără trotuar, iar sutele de mașini care parchează unde-apucă (parcarea amenajată fiind neîndestulătoare) încurcă și mai rău lucrurile.

Un lucru rămîne, peste ani, bun la Rîșnov: restaurantul „Intim” unde se mănîncă cel mai bine din toată partea asta de lume…

Nu poți să nu vezi lucrurile care trebuie ori făcute, ori făcute mai bine pe aici. Și-s atîtea care trenează, de zeci și zeci de ani!

… cum ar fi un transport public dinspre gara Predealului, ca să nu mai fii obligat s-ocolești pe după Brașov!

… cum ar fi o șosea asfaltată între Bran și Rîșnov – ba chiar una c-o pistă frumoasă de biciclete, ca să te poți plimba cuminte zece kilometri și să te simți bine!

… cum ar fi trotuare măcar; o stradă care s-ocolească Branul, ca să-i lase centrul gol și oamenii să poată respira!

Deci, mai mult ca orice, transformarea acestor stațiuni în locuri unde turistul să poată veni și să se poată fîțîi fără să aibă nevoie de mașină!

Doamne, ce frumos ar putea fi pe-aici dac-ar fi mai mulți oameni care chiar să-și dea seama pe ce comori și-au pus dosurile.

5 comments to prin depresiune II

  • Filip

    Mda, toată zona începe să sufere de prea multe mașini, deși e drept că mașinile i-au adus prosperitatea. Pe termen mediu, aș începe să taxez accesul auto și aș lansa curse frecvente de autobuz/autocar cu loc de bagaje, grătar, mici, casetofon etc.
    Și în Zărnești au început să amenajeze un centru pietonal, să vedem ce o să iasă din asta.

  • Branul nu s-a purtat niciodată frumos cu turiştii… Pe la 1885, când se realiza proiectul căii ferate Braşov – Zărneşti, s-a dorit ca aceasta să ajungă până la Bran (relieful o permitea; mai departe de Bran era exclus din cauza culoarului Rucăr – Bran). Evident, autorităţile locale şi toţi ,,învăţaţii” satului s-au opus vehement acestui demers, aşa că linia a rămas numai până la Zărneşti cum e şi acum. E drept, nu era vorba de turism la acea vreme, dar localitatea ar fi avut de câştigat de pe urma liniei.

    Ceva mai aproape de zilele noastre, prin anii ’90, societatea Bus Bran (ulterior Trubli Transbus) începe să opereze curse de autobuze spre Braşov, după ce cumpăra fosta coloană de autobuze din Bran. Până la urmă Codreanu nu le-a mai permis accesul în autogările din Braşov, aşa că au trebuit să dea ciolanul. Am mai prins în 2006 autobuze de la Trubli Transbus. Deşi la fel de vechi ca ale lui Codreanu, măcar erau autobuze (nu dube), curate, şoferii erau politicoşi, dădeau bilete (pe când la Codreanu în spate urca şatra care nu plătea nimic, în faţă dădeai 3 lei şi nu primeai nimic). În fine, acum singura soluţie să mergi la Bran fără maşină e să iei autobuzul din Braşov… în formula: tren + autobuz 23/23b/25 până la Autogara 2 + autobuz. Sau, eventual, tren + tren Regiotrans până la Râşnov + autobuz de acolo la Bran. Oricum, transportul spre Bran îl face doar Transbus Codreanu.

    Transport public Predeal – Râşnov – Bran nu cred că a existat vreodată. Erau mai demult autobuze Braşov – Predeal – Pârâul Rece, dar au murit odată cu staţiunea (de ex. pârtia de ski de acolo este închisă).

    Despre maşini, la noi există percepţia că dacă ai maşină, atunci şoseaua e a ta şi poţi parca unde vrei. Dacă s-ar da amenzi, nu ar mai parca nimeni pe trotuar sau pe carosabilul drumurilor naţionale (ceva similar e la Vama Veche, unde vara se circulă în ambele sensuri pe vreo juma’ de bandă, pe care circulă şi pietonii – că trotuarul şi carosabilul sunt folosite pe post de parcări). De la Poiana la Râşnov există autobuz, de la Râşnov la Bran există.

    Te cazezi în Bran, laşi maşina la parcarea cu plată, te duci o zi pe Cheile Zărneştiului, în a doua zi iei autobuzul până la Râşnov şi retur, în ultima te duci la castel (că nu se cade să vii în Bran şi să nu vezi castelu’, că doar tre’ să mănânce şi gura lu’ Mişu Întâi de Hohen…pardon, de România).

    • hm

      Mereu m-am întrebat de ce calea ferată n-ajunge la Bran: acuma – mulțam! – știu.

      Parcă-mi aduc aminte de Trubli ăla, dacă avea Ikarusuri prin 2005-2006, chiar am mers cu ele. Cu automotoru’ m-am și plimbat odată pîn-la Rîșnov.

      La final greșești, banii pe care-i dai la Castel nu se duc la Mișu-ntîiu, ci la altă cracă regală 🙂

  • Filip

    O variantă „eco” de a ajunge la Bran este cu trenul până la Predeal, iar de acolo cu bicla, inițial pe șoseaua spre Pârâul Rece, apoi parțial pe drumul spre Diham, iar de acolo pe drumuri forestiere. O singură porțiune te obligă să te dai jos, la coborârea într-o râpă.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>