O, ce dulce și lipicios e Bucureștiul acuma.
Ziua crește și-i tot mai cald; năucitor de cald.
Frunzele-s verzi și grele, arbuștii și gardurile vii se întind cu nesaț peste străzi.
Răspîntii umbroase; asfalt moale și fierbinte; cîte-o pală de vînt aspru și murdar; cîte-un ropot de ploaie care nu spală nimic; moleșeală de prînz, grabă de seară, zumzet de noapte; miros greu și dulce de flori gălbui; piele lipicioasă…
… și oameni care fug de toate, toate astea…
Și berea-i rece, și fumul de grătar se încolăcește pe sub frunze și nu se ridică-sus deloc…
Și-i atît de albastrul cerul.
Vine vara – e chiar aici.
comentarii