S-a deschis sezonul la articole de excepţie: Raiden reface istoria uitatei străzi Bazaca – şi a întregii părţi nordice a Pieţei Unirii de astăzi. Radu Oltean a descoperit, recent, că berăria Gambrinus, celebra berărie-a lu’ Caragiale, n-are nimic de-a face cu actuala clădire de la colţul străzilor Brezoianu şi Regina Elisbeta; berăria se afla pe stradă Ion Cîmpineanu, în coasta vechiului Teatru Naţional (azi, Hotel Novotel). Armyuser scrie despre istoria Gării Regale Bucureşti-Băneasa; mie mi-a mers la suflet articolul ăsta, pentru că-mi place clădirea Gării tare mult!
Iată şi cum nu se scrie un articol, din păcate: Evenimentul Zilei vrea să se facă nefolositor şi publică Cele mai bune trasee pentru bicicliştii bucureşteni. Citez:
Centru-Tineretului şi retur pe la Casa Poporului
Centru-Parcul Herăstrău, traseu pe care pistele de bicicletă sunt libere şi se poate circula bine
Unirii-Parcul Tineretului
Unirii-Izvor–Casa Poporului-Parcul Carol-Tineretului
Prin centrul istoric, dar doar dimineaţa, pentru că ziua este aglomerat, iar seara sunt terasele încă pline şi se circulă greu.
…şi un traseu utilitar , de la Piaţa Unirii-Stadionul Naţional sau Piaţa Unirii-Parcul IOR.
… da, asta se numeşte informaţie, oameni buni!
O veste tristă – dar n-ai ce-i face! – se cam termină sezonul mustului. Încă mai găsiţi la Vinul Nostru, dar repede-repede: că-i pe terminate!
Şi un exemplu rar de responsabilitate socială: simply bucharest publică, începînd de azi, la finalul fiecărui articol despre mîncare avertismentul:
Am murit de râs abia când am văzut că articolul din EvZ are eticheta “turism”. Mă gândeam că, la cât de abătuţi şi dezamăgiţi bântuie turiştii prin Bucureşti, asta le mai lipseşte, să-i caţări pe-o bicicletă (presupunând că ar avea biciclete la îndemână). Probabil că la finalul plimbării s-ar alege cu nişte haine infecte şi cu vocabularul mult îmbogăţit. Cel puţin denumirile anatomice populare româneşti nu ar mai avea taine pentru ei.
Cu avertismentul ce e, ai avut the mother of all hangovers? 🙂
puteam să fi zis: ‘mîncaţi şi beţi cu moderaţie – ca să ne rămînă şi nouă‘, da’ era prea de tot…
Daca te rog sa-mi pastrezi si mie intr-o sticla de 0.5 niste must (chestie pe care n-am mai ‘servit-o’ de aproape 7 ani) se poate? Adica, rezista pana-n mai sau riscam sa se faca otet/vin?
Se poate pune-n congelator, dar nu prea ştiu cît de bun va fi după decongelare – vreau să zic, după atîta vreme.
Uite, o să-ncercăm!
Pe vremuri, tata fierbea mustul. Îl steriliza în sticle, mi se pare, ca pe conserve, cam aşa ceva. Şi rămânea must. Chiar prea “must”, după mine – că mie-mi plăcea să fie înţepător, or mustul “sterilizat” nu mai era…
Păi se pare c-aşa e cel mai bine să păstrezi mustul pe termen lung. Chestia cu congelatul ţine într-adevăr – dar mai mult de-o lună, n-am încercat! Mulţam!
Bai, oricum ar fi multumesc mult. Ma treci in carnetel pana la prima pensie.
Măi, must am luat – am trecut azi pe la ei, să ştii! Acum rămîne să vedem cu conservatul. Cei de la mustărie zic că trebuie să fierbi jumătate din must şi să-l torni peste jumătatea nefiartă – şi că aşa ţine.
Chiar că sînt curios cum o să iasă.
tuturor: must mai e, vreo două-trei zile! Cel dulce a-nceput deja să se înăsprească, asta ca să ştiţi!