rînduri din Nesebar

M-aș duce și pe jos.

Doar știți că-mi place Bulgaria; poate și pentru că-s printre norocoșii care-o văd ca o țară și-o destinație în sine, nu locul unde te duci de nevoie cînd n-ai bani de greci și nici alternativa mai sclivisită a litoralului autohton.

Nu: în Bulgaria mergi pentru Bulgaria – așa trebuie și așa merită.

Ce poate fi mai Vacanță decît să simți cum cobori Podul Prieteniei, te-nvîrți de două ori în vamă și să te pui cuminte pe șosea?

Din Ruse drumul te poartă spre Razgrad și mai apoi Șumen. De-acolo se poate practica autostrada pîn-la Varna ori mai acana, pe șosele obișnuite, în direcția Burgasului: pe măsură ce te apropii de Mare, peisajul începe s-aducă cu cel grecesc: dealuri pîrjolite de Soare, copăcei piperniciți, capre buimace la umbră; doar că-n loc de măslini îs corocoduși – atît.

Rămîne o plăcere să conduci pe la bulgari. Deși parcul lor auto s-a modernizat considerabil, rămîn în funcțiune îndeajuns de multe rable încît să-ți potrivești viteza și ambițiile după putirința lor; se poate să traversezi un pas montan întreg în spatele unei furgonete încărcate cu lubenițe, fără să poți și – mai ales! – fără să te necăjești că nu poți s-o depășești.

Nesebar nu-i Nesebar: bulgarii-i cam zic Nesebăr, dar să lăsăm lucrurile cum le-am găsit; de altfel, nu știu pe nimeni într-atît de scrupulos care să zică c-a fost la Zlatni piasăți și Slîncev briag, deși Nisipurile de aur și Sunny Beach sînt stațiuni celebre.

Marea Neagră e de-a dreptul splendidă aici, și are atîtea culori și nuanțe de nici nu-ți vine să crezi. Plaja-i bună, apa limpede și curată și-i loc pentru fiecare.

Nesebar e drăguț chiar și fără orașul cel vechi, care-i atracția turistică principală. E cuminte, cochet, curat, organizat și îngrijit.

Înspre Ravda s-a întins cu un cartier nou, în care blocurile-s construite aerisit, oamenii avînd trotuare, terenuri de sport și locuri unde să-și ție mașinile. Firește că-s și zone unde casele, vilele și bloculețele-s mai îngrămădite, dar sînt mai vechi: ideea îmbucurătoare e că în zilele noastre au învățat să construiască mai cumsecade. Aceeași senzație și-n direcția cealaltă, înspre Sunny Beach, unde cartierul Fregata, de asemenea mai nou, lasă pentru oameni surprinzător de mult loc liber: bravo lor.

Firește, puhoiul de lume vine aici să viziteze Orașul vechi. Sînt fel de fel de titicare, autobuze turistice și vaporașe cu care – la alegere – te poți duce-n celelealte stațiuni învecinate. Casele vechi, străduțele-ntortocheate, restaurantele cu nenumărate terase etajate înspre Mare, puzderia de magazinașe cu dulciuri și suveniruri te farmecă.

Cu cît locul e mai turistic, cu atît o să te tragă cineva de mînecă-năuntru; firește, într-un mod vesel și plăcut. Aproape toți vînzătorii și chelnerii din orașul vechi rup cîteva vorbe-n română; dacă e nevoie cheamă iute pe cineva care știe să vorbească mai bine, ca să nu te piardă de client.

Se mănîncă bine – foarte bine – în Nesebar. N-am întîlnit vreun restaurant să-și bată joc de ingrediente și de cantități, nici măcar la „împinge-tava”. Au mai introdus și cîteve lucruri noi – mai sofisticate – în meniuri, dar felurile de bază-s ireproșabile. Și, oriunde-ai merge, berea și apa ți se dau cu adevărat de la rece.

Pescărușii – nenumărați – îs obraznici: una-două te pomenești cu unul venit să-ți fure din farfurie.

Deși e într-adevăr aglomerație mare seara, e destul loc și pentru plimbări liniștite; sînt locuri de recreere, biserici de văzut și muzee bogate.

Rămîne atît de plăcut stilul de-a servi clientul, de a-l ține minte cînd revine și de a-l ajuta fără să se facă preș în fața lui; impresionantă, ca întotdeauna, puterea de muncă a personalului bulgar: peste vară se lucrează zi de zi, zi după zi. Nu rar vezi, într-un colțișor de terasă, cîțiva copii de-ai chelnerilor jucîndu-se la o măsuță fiindcă n-au cum să fie lăsați singuri acasă.

Nu fugiți de familiile bulgărești cu copii mulți; se poartă frumos, se înțeleg bine, sînt veseli și foarte, foarte rar găsești printre ei echivalentul cocalarilor noștri.

Sînt și români, firește; nu lipsesc ucrainieni, sîrbi, ruși și polonezi: te uiți în jur – pe stradă, pe plajă, prin restaurante și magazine – și-ți dai seama de ce se simt așa de bine cu toții-n Bulgaria și de ce nu-i întîlnești pe litoralul nostru.

E așa de bine-n Nesebar că nici n-am mai plecat prin alte locuri, nici prin Varna, nici prin Burgas.

Bulgarii încă citesc și cumpără ziare. O ediție de weekend se tipărește-n peste 300 de mii de exemplare și are o sută de pagini; se vinde cu aproape cinci lei.

Fac pateuri de toată isprava. Reușesc și prăjiturile foarte bine. Înghețata-i bună peste tot. Preferă plata cu bani gheață, e adevărat;  peste tot îți dau restul pîn-la ultima stotincă și bon.

La-napoiere ne-am oprit în Ruse; oraș tipic bulgăresc: aceleași blocuri la periferie, aceleași bulevarde largi, aceleași parcuri nesfîrșite, același centru pietonal. Stînd un pic să ne tragem sufletul la umbră, ne-am dat seama de ceva-ul ăla care ne-nsoțise peste tot la plecarea din Țară: fiecare petec de iarbă era tuns, îngrijit, curat.

Am fost în Bulgaria de drag.

vacanțe în Bulgaria: zile frumoase prin Bulgaria – 2010 • după Balcic III • după Balcic II • după Balcic – 2013 • Balcic: a doua venire – 2014 •  tot Balcicul de sub Soare – 2015 • Stara Zagora – 2017 • Veliko Tîrnovo – 2018 • Sofia – 2019

toate vacanțele noastre – lista episoadelor