scris de Venera E. Dumitrescu-Staia

De la Posta adusa cu Caleasca trasa de cai, a urmat trenul, apoi avionul si în acest secol XXI datorita Internetului, inventia cu IPad, WIFI, CELLULAR, SKYPE, DRONE si poate vor apare si alte “minuni” ale acestui secol XXI, care a început la 1 Ianuarie 2001 si se va încheia la 31 Decembrie 2100. (Subsemnata, oricum am venit pe lume în secolul XX).

Dar, întotdeauna trebuie sa existe un DAR, atunci când exista schimbari de toate felurile în viata oamenilor aflati pe Planeta. Aceste schimbari de comunicare între oameni, care au devenit un accesoriu absolut necesar între persoane, institutii etc., etc. au si o parte negativa, anume… ÎNTRERUPEREA RELATIILOR INTERUMANE, PE VIU, ÎN CARNE SI OASE. Personal am cunostinte cu care comunic pe internet, schimbam imagini pe internet, skype sau IPad, dar carora niciodata nu le-am strâns mâna prieteneste. Am intrat în hora mondiala a unirii…

Ca atare, m-am gândit sa retransmit o serie de inventii sau inovatii mai importante ale umanitatii.

TELEFONUL, absolut indispensabil, a aparut în România la sfârsitul secolului XIX, când totusi exista un numar mic de abonati. În primul deceniu al sec. XX, serviciul postal în România a cunoscut o perioada de avânt datorita investitiilor facute de Stat. Începutul sec. XX a fost o perioada de dezvoltare a serviciilor telefonice în România. Între anii 1894 si 1906 în Bucuresti numarul posturilor telefonice crescuse de la 177 la 2960. În acest secol XXI, numarul a crescut spectaculos, multi particulari instalând telefoane fixe la locuintele lor, precum si parintii mei (vezi imaginea pe când aveam 14 ani)… În ERA INFORMATIONALA în care traim, comunicarea a trebuit sa raspunda mai rapid si în timp real, ca atare, s-a inventat telefonul mobil, care cunoaste un avânt spectaculos si aproape indispensabil oricarei persoane, se pot organiza teleconferinte între institutii si conversatii între prieteni sau familie. Cauza acestor inventii extraordinare, se datoreste TIMPULUI care ni se pare ca se scurge prea repede.

Toate ar fi bune, practice si indispensabile, dar exista un DAR si anume, ca aceste persoane care utilizeaza numai sistemele actuale si primordial tinerii, vesnic grabiti…, au devenit introvertiti, comozi, cu timpul devenind indiferenti la viata înconjuratoare, fie ei parinti, frati, rude, ca sa nu mai vorbim de cei necunoscuti.

Sa nu se neglijeze faptul ca totusi ziua are 24 ore si ca daca vom sti sa împartim judicios aceste ore, vom reusi sa îndeplinim în mod normal si fara graba, tot ce avem de realizat.

ATENTIE! la intrarea micilor copilasi în HORA Universului!

scris de Venera E. Dumitrescu-Staia

Provincia Québec este situata în America de Nord-Estul Canadei, fiind considerata provincia cea mai întinsa din cele 10 provincii canadiene. Se pare ca multi locuitori ai Tarii Bascilor (Pays Basque), locuitorii celor doi versanti ai Muntilor Pirinei occidentali, de partea Frantei si a Spaniei, vorbesc limba „basca”, limba non-indoeuropeana. Se pare ca multi „basci” cunosc aceasta provincie Québec.

Primele contacte ale pescarilor basci cu America de Nord, peripetiile limbii nationale a Québec-ului, care este limba franceza, demersurile acestei provincii canadiene pentru obtinerea independentei, sunt caracteristicile care unesc aceste doua tari.

În anul 2001, prov. Québec numara 7.410.000 locuitori ceea ce reprezenta 24% din populatia federala a Canadei. 80% dintre locuitori traind de-al lungul Fluviului Saint Laurent în marile orase, precum Montréal si Québec, cu porturi importante care poarta aceeasi denumire. Marea majoritate a societatii (80%) este francofona.

6 milioane francofoni din Québec sunt descendenti din pionierii veniti din Franta în secolele XVI si XVII. Locuitorii din Québec au dorit si doresc sa aiba mijloacele de a trai într-o societate francofona într-un continent Nord American, înconjurat de alte 24 milioane canadieni si 182 milioane americani anglofoni. Anglofonii din Québec sunt descendentii imigrantilor de origini diferite, dar principal britanici. Sunt câteva secole de când britanicii erau în cautarea unei situatii mai bune în America, sau altii la sfârsitul Razboiului de Independenta al Statelor Unite s-au deplasat catre Nord din dragoste pentru patria de origine. În zilele de astazi ei reprezinta mai mult de 600.000 locuitori, traind în Montréal si împrejurimi, ei constituind o retea de educatie de la gradinita la universitate, o retea de spitale si mijloace de comunicatie, precum jurnale, radio, televiziune etc., exclusiv în limba engleza.

Natiunile indigene, primele natiuni Amerindiene, traiesc în teritoriile Québec-ului de mii de ani. Atunci când primii europeni începusera sa se instaleze de-a lungul St. Laurent în secolul XVI, ei au intrat rapid în relatii cu amerindienii. În acelasi timp, numai în urma cu 20 de ani relatiile cu amerindienii s-au dezvoltat în domeniul culturii, educatiei, politicii si social. În prezent, Québec cuprinde 54 comunitati autohtonecare reprezinta în total 71.400 locuitori. Ei sunt aproximativ 63.000 amerindieni si 8.000 inuiti, originari din teritoriul Arctic. În total, aceste 11 natiuni autohtone nureprezinta în mod oficial decât 1% din populatia Québec. În 1985, guvernul Québec, a fost primul din toata Canada, care a recunoscut oficial natiunile autohtone. De atunci, Guvernul a recunoscut acestor natiuni, dreptul la autonomie în sânul Québec, drepturile culturale, lingvistice, traditiile si participarea lor în dezvoltarea economica a Québec, precum si dreptul de a se bucura de toate beneficiile si progresele regiunii.

Din punct de vedere geografic, Québec se situeaza în America de Nord, chiar daca originile sunt franceze si ca organizatia parlamentare este britanica. Limba oficiala folosita în departamentele de stat si private este lb.franceza, dar din ce în ce mai mult regiunea Montréal a devenit cosmopolita multumita imigrantilor. Astfel, Québec se prezinta în lume ca o societate pluralista, moderna si vie. Provincia Québec este singura provincie canadiana, unde bilingvismul, respectiv limbile franceza si engleza, sunt limbi oficiale.

Când primii europeni au descoperit Québec, amerindienii traiau deja în aceasta regiuni. Pentru documentare, redau câteva date istorice importante, cu referire la situatia istorica:

• În 1534, Jacques Cartier a debarcat în Golful Gaspésie si în numele regelui Frantei François I s-au instalat în acele locuri, navigând pe fluviul St.Laurent.
• În 1608, în ziua de 3 Iulie, Samuel de Champlain a debarcat pe malurile aceluias fluviu St.Laurent în partea de Nord, într-un loc pe care indienii îl numisera Québec, respectiv orasul Québec, numele orasului si al provinciei datând de atunci.
• În 1642, Paul de Chomedy de Maisonneuve a creat o mica colonie denumita Ville-Marie, ce numara cca.70 persoane, cu o mica cetatuie, un spital, si o capela, astfel luând nastere orasul Montréal, care în limba irocoaza se numeste HOCHELAGA.
• În 1759, orasul Québec a fost invadat de armata britanica.
• În 1763, prin Tratatul de laParis, regele Frantei a cedat regatului britanic Canada.
• În 1774, prin Tratatul din Québec se recunostea canadienilor francezi folosirea Dreptului civil francez si libertatea de a-si alege religia.
• În 1791, ca urmare a Actului constitutional, Canada s-a împartit în doua: Canada de Sus în majoritate anglofona si Canada de Jos, respectiv prov. Québec, majoritar francofona. În acest fel canadienii francezi au obtinut parlamentul lor.
• În 1840, Canada de Sus si Canada de Jos, s-au reunit.
• În 1867, provinciile de la Nouvelle-Ecosse, Nouveau Brunswick, Québec si Ontario au fost federalizate prin Actul Americii de Nord britanic.
• În 1960, a avut loc ”Révolution tranquille” din Québec. Începutul modernizarii societatii si a economiei.
• În 1976, Partidul Québecois independent, a preluat puterea parlamentara.
• În 1980, populatia Québec-ului s-a pronuntat pentru un referendum contra proiectului de ”Suveranitate-Solidaritate” al Partidului Québec.
• În 1995, cu o diferenta de 1,16%. rezultatele referendum-ului mentine Statu Quo constitutional.

Numele toponimice din Québec de origine basca, au dovedit legaturile existente între pamânt si locuitorii din Québec, astfel fiind clar ca toponimiadin Québec are trei origini: amerindiana, franceza si engleza. Numele de origine indigena fac parte din cultura în Québec si au o mare importanta. Cu ocazia recensamântului din 1993, 9,6% din toponimie era indigena. Înainte de sosirea europenilor în Québec, Amerindienii si Inuitii foloseau mii de nume în tinuturile pe care le ocupau. De exemplu, pe harta se pot gasi cu usurinta numele oraselor: Québec, Rimouski,Matane, Chisasibi, Kuuijuaq, Kangirsuk etc., etc.

Numele de origine franceza sunt de ordinul a 80.000 si reprezinta cca. 72% din numele locurilor. Primele nume au fost fixate în secolul XVI, cu ocazia sosirii exploratorilor si a pescarilor. Pionierii secolului XVII, guvernatorii civili sau religiosi si nobilii, au marit numele franceze. În final, numai în secolul XVIII numele locurilor de origine engleza au aparut, astazi ele reprezentând 11,8% din numele locurilor.

Trebuie subliniat ca cercetarile toponimice din Québec lasa un important loc numelor de origine basca. În prezent o suta de nume recunoscute ca fiind de origine basca au fost recensate. De exemplu, în Gaspésie „Barachois”, „Ile aux Basques”, în fata orasului Trois-Pistoles. În golful Sept Iles se gaseste insula „IIe Grande Basque”,”Ile Petite Basque,aproapede Escoumins „L’anse aux Basque”, lânga Charlevoix „Lac du Basque” si „L’anse du Chafaud aux Basques”. Numele de GASPÉ este de origine Basc: gerizpe/kerizpet, care înseamna „sub adapost”.

În final, împrejurul orasului Trois Pistoles, se gasesc urmele relatiilor istorice cele mai importante între Québec si Pays Basque. Aceasta regiune reprezinta 11 orase cu cca. 10.000locuitori. În Muzeul orasului Trois Pistoles se afla Centrul de cercetare privitor la aceste origini. Aceasta regiune a dezvoltat si mentine cel mai mult relatiile cu Pays Basque, care atrage în fiecare an numerosi turisti francezi, cercetatori, grupuri de muzicieni si dansatori din Pays Basque.

Articol publicat în revista „Acum”

scris de Venera E. Dumitrescu-Staia

Dragi cititori, astazi sunt 2 zile importante pentru credinta si traditia populara. Prima este Ziua de 8 martie intitulata ZIUA FEMEILOR, despre care am mai scris pe acest blog, încât nu este cazul sa repet, deci voi aminti numai de traditia zilei de 9 Martie, ZIUA SFINTILOR MUCENICI.

Sfintii Mucenici, la numar de 40, este începutul Primaverii, marcat de ziua Mucenicilor.
Sunt multe obiceiuri în România, credinte si practici magice cu aceasta ocazie, toate acestea în functie de zona unde locuiti.

Credinta spune ca în noaptea de Mucenici se deschid mormintele si Portille Raiului, în asteptarea spiritelor mortilor, cu focuri aprinse, mese întinse cu bunatatile pregatite de gazde, toate acestea pentru purificarea oamenilor, animalelor, constructiilor,  prin afumarea cu tamâie, care este protectia magica a caselor.

Îmi amintesc si acum, de parca ar fi fost ieri, când împreuna cu scumpa mea mama, ore întregi stateam la masa, pe care era întinsa o fata de masa alba imaculata, deasupra cu o planșe de lemn, capitonata cu faina, unde coca pregatita simplu, din faina, apa si f. putina sare, fara mirodenii în interior o framântam cu putere, dupa care începea formarea mucenicilor, conform traditiei în Muntenia, care erau ca niste inele mici din coca, iar durata executarii… ore întregi. Se lasau pâna a doua zi pe masa, acoperiti cu alta fata de masa imaculata, inelusele se uscau si se puneau în apa clocotita si îndulcita dupa gust, iar în final se adaugau nucile pisate, câteva picaturi cu apa de flori, eventual si putin Rom, tot dupa gust.

În ziua de 9 Martie dimineata, mergeam cu mama si fratele meu la Biserica Slobozia, de care apartineam,acum tot pe Magistrala, colt cu Bd. Mrasesti, cu Acatistul ce cuprindea numele celor din familie care trecusera în Eternitate. Toata lumea împartea Mucenici, cozonac, chiar si mici pachete cu de-ale gurii, ca toate sa fie sfintite si primite de Cel care ne-a dat viata si lumina.
În Moldova era acelas ritual, cu diferenta ca acolo Mucenicii nu se faceau ca cei din Muntenia si alte regiuni alte României, ci numai din aluat de cozonac, în forma de cifra opt, apoi opariti cu zahar fierbinte si putin rom.
Amintirile din copilarie si tinerete, nu le pot uita.

LA MULTI ANI PENTRU TOATE FEMEILE! SI POFTA BUNA LA MUCENICI!

scris de Venera E. Dumitrescu-Staia

Traim în prezent într-o lume din ce în ce mai artificiala. Electricitatea si sistemele moderne de iluminat ne permit a continua activitatile noastre atât ziua, cât si noaptea, fara a fi „sclavii” luminii solare, putând a calatori pâna la antipozi în câteva ore, ceea ce era imposibil si de negândit la începutul secolul trecut. Or, fiinta umana (ca si majoritatea animalelor) are un „ceas intern, un ceas biologic” ajustat ritmului zilei si noptii, creierul uman având capacitatea îndurarii alternantei celor trei stari de veghe principale anume: trezirea, somnul si visul. Daca functiunile somnului si trezirii sunt cunoscute, dimpotriva, functiunile celei de a treia stari a creierului, care este visul, ramâne una din enigmele cele mai iritante ale biologiei umane.

Din curiozitatea aflarii acestei ENIGME, care priveste tot OMUL, am pornit spre cercetarea unor materiale publicate (carti, reviste, internet), aflând cele ce urmeaza. Citind cartea „Paradoxe du sommeil”, autor Michel JOUVET, neurobiolog francez (n. 1925) la Lons de Saunier, considerat ca unul din pionierii „Hipnologiei”, Membru al Acadeiei de Stiinte franceze în 1977, distins cu Medalia de aur CNRS în 1989 (Centrul national de cercetari stiintifice, cel mai important organism de stat din Franta, fondat în 19 Octombrie 1939). Printre altele, M. JOUVET, propune teoria speculativa, precum ca „functiunea visului ar fi o reprogramare neurologica iterativa pentru prezervarea la indivizi ereditatea psihologica la baza personalitatii sale”.

Din cele scrise de M. Jouvet, precum si din cercetarile echipei de biologi de la Spitalul Sacré-Coeur din Montréal, condusa de M-me Marie DUMONT, biolog, rezulta ca „Somnul este o pierdere a cunostintei, fara a pierde însa receptiile senzitive cu lumea exterioara, acompaniat de o diminuare progresiva a tonusului muscular, care survine la intervale regulate”. S-a mai stabilit ca „Alternanta trezire/somn” corespunde unuia din ciclurile fundamentale la animale – ritmul circadian. La specia umana, somnul ocupând aproape o treime din viata sa.

Acest „ceas biologic” (l’horloge biologique), este ascuns în circumvolutiunile creierului, cele care controleaza somnul, apetitul, temperatura corpului, secretiile hormonale etc. Dupa cercetarile celor enuntati, ar fi posibil sa se „modifice ora ceasului biologic, modificând iluminarea”. Dupa Marie Dumont, reajustarea ceasului intern trece prin ochi, motivând aceasta, afirmând ca, „pe retina ochiului, celulele ale caror singura functiune este de a ajusta ceasul intern, care este situat în hipotalamus, glanda care se gaseste la baza creierului”. Dar, se atrage atentia ca „semnalul luminos trebuie sa parvina la creier la un moment precis al ciclului sau circadian”.

Se mai stie ca la sfârsitul fiecarei zi, temperatura corpului scade putin câte putin sub efectul melatoninei, care nu este altceva decât hormonul somnului. Ori, la sfârsitul noptii, este un punct-pivot unde temperatura începe sa urce din cauza unui alt hormon, mai stimulant, anume CORTISOLUL. Reteta D-nei M. Dumont este simpla, dupa teoria sa si anume ca, fiecare dintre noi trebuie sa-si identifice punctul-pivot personal, adica doua ore înaintea momentului obisnuit de trezire, adaugând ca „nu este suficient sa transpozam acest punct-pivot în fusul orar al unei destinatii unde vrem sa ne deplasam”. Pentru o calatorie catre Est, trebuie avansat „ceasul intern biologic” si a se expune la lumina DUPA ora fatidica. Dar pentru o calatorie spre Vest, este contrariul, trebuie sa ne expunem la lumina ÎNAINTEA punctului-pivot pentru a da înapoi „l’horloge biologique”. O alta solutie experimentata: „de ce sa nu ne ajustam ceasul intern înainte de a pleca într-o calatorie, în functie de diferentele orare?” În acest fel se pot evita decalajele orare, care ne pot împiedica sa activam dupa cum ne-am propus, fiind obligati „sa dormim ziua si sa fim treji noaptea” sau invers.

Michel Jouvet, mai confirma ca ciclul trezire-somn, la majoritatea speciilor, este sub dependenta ritmului numit „nycthéméral”, nictemeral, (cuv. gr. nuktos=noapte, hemera=zi), acest ritm actionând ca sincronizator sau timp dat asupra unui ceas biologic intern situat în hipotalamus, care primeste informatia luminoasa pe cai venind de la retina. Acest ceas biologic intern, în lipsa sincronizatorului extern, de exemplu o zi prelungita într-un adapost întunecat sau într-o pestera etc., functioneaza cu o mica întârziere sau un avans asupra ritmului de 24 ore, deci aproape 24 ore (circadiene), de unde si termenul de ritm circadian. Or, acest ceas biologic tine sub dependenta sa numeroase alte „ceasuri” care controleaza sinteza enzimelor si a hormonilor, temperatura centrala a corpului uman si indirect ritmul de trezire si de somn.

Constatarile celor autorizati si enumerate mai sus foarte succint, nu au avut importanta altadata, dar civilizatia industriala cu ritmul de lucru cunoscut în prezent, aparitia Jet-urilor si a calatoriilor intercontinentale, au plasat creierul uman în conditii pe care evolutia umanitatii nu le-a prevazut. Astfel, daca un calator pleaca din Lyon pentru a ajunge la Los Angeles pastreaza un ritm circadian endogen al ceasului sau biologic intern, pâna când va primi informatiile zi-noapte decalate cu 8 sau 9 ore, rezultând o desincronizare între necesitatea lui de somn sau de trezire si timpul legal, de unde apare trezirea în mijlocul noptii si adormirea în timpul zilei. Aceste desincronizari între orologiul circadian endogen si timpul real poate antrena, mai cu seama daca ele se repeta deseori, o dereglare a ciclului trezire-somn, deseori depresiuni. Daca ritmul circadian comanda alternanta trezire-somn, este un ritm ultradian de ordinul a 90 minute care regleaza periodicitatea somnului paradoxal. La om, este posibil ca acest ritm ultradian sa fie expresia unui ritm fundamental (Basic Rest Activity „BRAC”). Acest ritm va fi atunci predominant la nou-nascuti, dar va fi apoi mascat în cursul trezirii la adult.

Fata de toate aceste analize si constatari de catre cei în drept, se întelege astfel cât este de important, în ergonomie si în clinica, de a se urmari posibilitatea asincroniei antrenate de orarele alternante sau repetarea calatoriilor intercontinentale.

Articol publicat în revista „Acum”

scris de Venera E. Dumitrescu-Staia

O zi foarte importanta pentru România…

Istoria, în perioada învatamântului urmat de subsemnata începând cu clasa I-a de liceu, era una din materiile principale si se spunea: “Tinere, cunoaste-ti TARA, POPORUL SI CONDUCATORII EI”. Nu era un slogan oarecare, deoarece învatamântul în perioada scolarizarii mele, începând cu cele 4 clase primare în anul 1932 pâna în 1945 la Bacalaureat, Istoria si Geografia erau materii principale obligatorii si nu la “optiune”, cum exista în zilele noastre în toate scolile, fie în România, Canada s.a.m.d. De ce erau obligatorii? Era normal ca de când copiii erau scolarizati, sa cunoasca locul unde au venit pe lume, cine sunt conducatorii ei, asezarea pe Globul Pamântesc, materii de baza obligatorii, (precum toate materiile, am publicat anterior unele programe analitice pe acest blog, obiceiuri etc., etc.)

Am avut fericirea sa am profesoare eminente în perioada mea de scolarizare, începând cu clasele primare la Institutul Pompilian si sfârsind cu Liceul “Domnita Ileana”, despre care am mai scris pe acest blog minunat, unele mai simpatice, altele… oarecum.

În perioada liceului am avut 2 profesoare de Istorie si anume pe Doamna Georgian, fiica unui general, casatorita, în vârsta de aprox. 40 ani si pe D-soara Ioan, destul de vârstnica, dar care nu fusese casatorita niciodata, f. severa, mereu îmbracata în negru, fara ca sa fi avut pe cineva decedat, rochii pâna la glezna, întotdeauna cu mâneca lunga si pe care nu o vazusem niciodata zâmbind. În afara de severitatea cu care ne chema sa raspundem la întrebari, nu din banca, ci pe estrada unde se afla si catedra cu catalogul. Personal, aveam o frica nespusa de prezenta ei, mai cu seama ca stateam în banca întâi, fiind destul de mica de statura, aveam senzatia ca am uitat tot ce învatasem…  D-na Georgian era o persoana cocheta, dar sobru îmbracata (pe atunci nu exista ca profesoarele sa poarte pantaloni sau o costumatie “la moda”… minijoupe etc., etc.), uneori glumea cu noi, iar noi îi admiram garderobele, pe care le schimba întotdeauna. Va rog sa ma credeti, ca si în prezent, la vârsta pe care o am, D-ra Ioan a ramas în memoria mea, ca un fel de spaima, întrucât continua sa “existe” atât pe ordinator si IPad, atunci când trebuie sa raspund la anumite întrebari… deci, numele D-soarei Ioan, este imortal.

O alta profesoara care m-a marcat, a fost profesoara de Lb. româna, D-na Aurelia Steflea, necasatorita, dar pretindea sa i se spuna Doamna, era sora unui general cu acelas patronim. Fobia care o aveam fata de D-na Steflea era ca, dat fiind locul meu în prima banca, întotdeauna când pleca din clasa îmi dadea sa port catalogul cartonat, f. mare si greu pt. statura mea, conditia fiind sa nu merg în rând cu ea, ci în urma ei… Va rog sa ma credeti, ca nu eram deloc mândra de statutul meu, fara sa ma simt înjosita, dimpotriva, aveam ìnsa un fel de teama.

Ca atare, va rog sa ma credeti ca Istoria si Geografia României si nu numai, nu le-am uitat, motiv pentru care aceasta MARE ZI DE 24 IANUARIE, ar trebui accentuata cu precadere în învatamântul românesc. Adaug participarea mea alaturi de mama si fratele meu, la Defilarea militarilor activi, printre care se afla si tatal meu.

TRAIASCA ROMÂNIA MARE, PACE SI LINISTE ÎNTRE POPOARE!