despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Comorile Cişmigiului

să treci prin Cişmigiu, să te opreşti cîteva minute pe-o bancă, să te uiţi la flori, la copaci… e frumos; şi un pic banal! Dar banalul ăsta Cişmigiu are şi lucruri vechi şi nemaipomenite.

… le-am căutat într-o dimineaţă răcoroasă de-nceput de toamnă. Prin parc era puţină lume; măturătorii încercau să strîngă mizeriile lăsate cu o seară înainte; ciorile-şi luaseră de mult zborul pe cîmpurile din afara oraşului – era linişte. Am putut căuta fără grabă piese vechi şi frumoase de mobiler urban – rămăşiţe ale unor vremuri cînd lucrurile se făceau cu gîndul la omul care se va bucura văzîndu-le.

… pe lîngă ele treci de-atîtea ori fără să le bagi în seamă! Şi-i aşa păcat!

… avem lăcuşoare mocirloase, dar drăguţe. Ce să mai zici de lacul cel mare? Adînc pîn-la brîu. Şi cu un pod despre care, în copilărie, puteam să jur că e făcut din crengi adevărate…

… stîlpi vechi, pe care nimeni nu-i mai poate da jos!

… cu adevărat interesante sînt locurile retrase. Colţul şahiştilor – unde pe vremuri, luni dimineaţa era mare, mare zarvă! Microbiştii se strîngeau şi făceau şi desfăceau etapa:

… uitaţi-vă ce festin, ce încîntare, ce boierie de fier forjat!

Rotonda scriitorilor îi la un pas! Şi aici se mai păstrează intacte frumuseţi.

… îmi plac lanţurile astea, îmi plac mult. În copilărie le vedeam şi prin Herăstru, prin multe locuri. Mai sînt şi-acum, dar tare puţine! Tot pe-aici mai găseşti bănci de piatră de neclintit:

… dar şi alte bănci vechi, pe aleile din jur:

… şi garduri vechi, şi gărduleţe vechi:

… şi Cetatea are colţurile ei frumoase, cu detalii încîntătoare, să ştiţi:

Da – ăsta-i Cişmigiul. Şi-i aşa doar la o primă vedere. Dacă-l iei la puricat, sigur mai dai şi de alte chestii vechi, care-ţi umplu sufletul de bucurie.

Articolul ăsta ar fi mers şi în serialul cu plimbări, şi în cel cu civilizaţia publică; dar l-am lăsat aşa, de capul lui – despre comorile Cişmigiului.

8 comments to Comorile Cişmigiului

  • In parcul din Vatra Dornei mai exista cativa stalpi vechi din perioada austriecilor. Ii fotografiez cat de curand si fac o postare.

    Pana atunci, insa, poate arunci un ochi pe articolul meu cu afacerile de dinainte de anii ’90. Am pregatit acolo ceva frumos, frumos! Salutari din vechiul Vatra Dornei.

  • hm

    cu adevarat FRUMOASE!!!
    de colectie si chiar de muzeu!

  • Tocmai de asta le-am curatat cu atentie si le-am pus la pastrare intr-o cutie ferita de praf, bine asezata in camera mea! Zic ca merita!

  • Ando

    Cismigiul…primăvara

    “Anexa oficială cu iarba şi pomi a Bucureştiului s-a schimbat şi ea.
    Teii au recrutat şi au tunici verzi. Boschetele, fuste ardeleneşti.Caişii, tăiţei de hârtie şi, printre zăbrelele care dau în bulevard, tufişurile zvârle căte un cârlionţ de frunze.
    Cine ne-ar contrazice ? Cişmigiul e un manual de botanică…
    E frumos şi instructiv.Ca un jurnal de cinematograf.
    Pe bănci dormitează pensionarii cu bărbia sprijinită în baston.
    Văduvele îşi expun genunchii şi câteodată mai mult, fiindcă sunt văduve.
    Guvernantele sunt oxigenate, vorbesc nemţeşte şi ţin în mână câte un covrig.
    De pe bulevard se aud cum trec tramvaiele.
    Cine scria că avem nevoie de o “Cetate Universitară”?
    -Uite-o!
    Sunt atâtea studente, atâţia studenţi în Cişmigiu, pe bănci şi de-a-lungul aleilor, că nu cred să se mai găseasca vreunul într-o sală de curs. Şi nici-unul n-are în mână vreo carte sau vreo revistă de literatură…
    În schimb, în rotonda cu scriitori, busturile nemuritorilor s-au luat la ceartă.Nici dăltuiţi în piatră scriitorii n-au astâmpăr: Caragiale, profitând că pe banca de alături nu sunt îndrăgostiţi, susţine cu glas tare că Delavrancea nu avea talent şi că a fost un autor dramatic mediocru…”

    Neagu Rădulescu-Turnul Babel-1940

  • hm

    mă faci să-mi aduc aminte şi de Cişmigiu et Comp., al lui Băjenaru….

  • Concretramirez

    Bravo pt. reportaj. Respect foarte mult sensibiliatea si atentia fata de detalii. Apropo, ce nu-mi place in Cismigiu este monumentul acela de prost gust ca o carte deschisa care le multumeste americanilor din al doile razboi mondial. Americanii care au aruncat asupra Bucurestiului bombe si unii din bunicii nostri au crapat cu acea ocazie.
    Exista foarte multe lucruri interesante in lumea Cismigiului, multe simboluri demult uitate. Poate mai continuati episodul… Apropo, exista langa gardul parcului o vila uitata(nu palat) care este ceva absolut superb. Cu o arhitectura minunata.

  • ah, eu eram mare deja şi tot mai credeam că podul ăla e făcut cumva din ramuri pietrificate…

  • Gigi

    Cismigiul e foarte frumos, din pacate foarte putini il apreciaza si spun ca este pt. “pensionari” sau “tarani veniti sa vada Bucurestiul”.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>