pregătit de C. D. Mocanu, Ando și HM
Ia să vedem cum arăta Paștele, „în presa vremii” din 1945. Paștele cădea tîrziu, în Mai, pe 6 – cu trei zile înainte de marea capitulare a Germaniei. Ziarele – „Adevărul” și „România” – erau sobre, cu vorbele potrivite și cîntărite. Aveam nevoie, ca-n orice alte vremuri grele, de aduceri-aminte; de aceea citeam cum era Paștele „acum 100 de ani”. Încurcate erau lucrurile; Regele, alături de miniștri și tovarăși, participa la slujba de Paști de la Sinaia – toți erau încă împreună, pentru a „salva țara de toate urmele războiului”. Și slujba din Capitală era – nu știu cum să zic – încărcată…
Ministrul nostru de război ciocnea ouă roșii cu aliații sovietici – iată-n poză momentul – și ne rugam pentru Rege, pentru Stalin, pentru Truman, pentru Regele Angliei; dintre toți ăștia, însă, ca să zic așa, tot Stalin ne era mai aproape…
Erau lipsuri – carnea nu se găsea ușor, oprită fiind sacrificarea animalelor; dar distracția tot trebuia să fie – de sămînță, iată, aveam „500 Atracțiuni și Distracțiuni 500”…
Mergem și-n ’47. Avem spectacole, avem filme, avem programul radio de citit; dar peste toate, avem prezența sovietică apăsînd mereu. Reprezentanții U.R.S.S. participau la slujba de Înviere. Armata trimitea încă urările cuvenite Regelui. Și muncitorii ceferiști primeau – nu felicitări – ci case.
Se schimba treaba. Ce departe erau ouăle de paște de chocolată expuse în vitrină la Riegler și la Capșa! … ce departe erau grădinile cu fanfară! … ce departe erau vremurile vesele!
… urma juma’ de veac în care nici un ziar nu mai avea cum să scrie, mare, pe manșetă, „Hristos a-nviat!”; juma’ de veac în care Paștele… n-a mai existat.
acum avem voie sa sarbatorim Pastele, doar ca asta inseamna … iepurasul ce face oua colorate!
Mair rau este ca a rams valabila afirmatia cum ca “dintre toți ăștia, însă, ca să zic așa, tot Stalin ne era mai aproape…”, desi acum isi zice Putin, nu Iosif Visarionivici, tot tzarul de la Kremlin este cel mai aproape!