… trece vremea! Uite cum s-au făcut șapte ani de cînd îmi petrec seri prin Parcul Izvor… Da – îmi place; da – am nevoie de oaza asta…
Știți? Dup-o zi cu treabă, cu treburi, cu larmă și-ncurcături, să te re-găsești seara aici – în același timp în plin oraș da’ și-n plină liniște… e ceva!
Grozav loc, pe cuvînt!
Bucureștiul nostru – atîta de zgomotos, nervos și neiertător – are harul de-a-ți scoate-n drum, cînd te-aștepți mai puțin, locuri frumoase, asurzitor de liniștite… Ce bucurie-ți face – iată! – și-o privire aruncată-n lungul gîrlei, în lumina dimineții…
Ia, doar să știm să privim.
comentarii