trei gogoși cunosc pe lume

Nu demult, am ales cele mai bune merdenele din București – chestie la care, cît de cît, am reușit să umplem un „Top 3”.

Acuma, cu gîndul la gogoși, vedem că treaba-i și mai grea, fiindcă nici n-avem de unde alege, fraților, fiindcă se pare că nu ne mai plac!

… fugim de minunata bucată de cocă fierbinte, scoasă din uleiul sfîrîitor, tăvălită din belșug cu zahăr, deși ruda ei mai dichisită, papanașul e-n meniul oricărui restaurant și are succes: combinația cu dulceață dulce și smîntînă e delicioasă!

Iacătă, deci, din puținul cunoscut de noi, cele mai bune gogoși!

La Obor, în spatele pieții – imediat vizavi de mall-ul cel nou, „Veranda”, se găsește o tarabă cunoscută ca „Gogoașa muntenească”. Se fac aici, pe loc, gogoși nemaipomenite, dintr-alea care arată ca o scovergă. Atît și de-ajuns. Firește – sînt la fel de bune și reci. Costă doi lei bucata: doar atît! Și mai presus de orice, găsești deschis aicea în timpul zilei (dumineca și lunea, însă, cică-i închis).

E foarte importantă treaba asta, fiindcă gogoșeriile următoare-s mai cu hachițe: fiind în parc, nu te miri să le găsești închise pe vreme urîtă, cînd nu-i nimenea la joacă.

În Orășelul Copiilor întotdeauna e o coadă uriașă la „Pisicile aristocrate”, o gogoșerie solidă, de tradiție, unde se fac numai dintr-alea împletite. Din păcate, se deschide doar după prînz și – din cauza deverului uriaș – se mai întîmplă ca-n prag de seară să nu mai găsești nimicuța. Gogoșile, însă, sînt extraordinare și aici și se vînd cu 2 lei 50.

Tot aici, la doi pași, se găsește „Langoșeria”, la care-i la fel de buluc. Beleaua locului ăsta – pe lîngă cea că se deschide mai tîrziu dup-amiaza – e că de ceva vreme vrea să vîndă prea multe: sucuri, apă, dar și clătite: așa că ești silit să pierzi extraordinar de mult timp la coadă. Partea bună e că poți lua, pe lîngă gogoșile simple (împletite) și dintr-alea umplute cu „fineti” și langoși – care pot fi foarte, foarte buni; dar am prins să dea chix c-o șarjă, din cauza brînzei aleasă prost. Un langoș bun – să luăm aminte! – se poate, din cînd în cînd, și da prin zahăr!

Altele… nu mai știu; nu că n-or fi (ia, bunăoară, scovergile de pe Lipscani, „Mica”, îs foarte bune!), dar din cîte altele am încercat, nu m-a convins nici una. Ba umplutura-i mediocră, ba aluatul îndoit cu colorant galben, să pară că-i „de casă”, ba odată ce se răcește aduce a rînced, ba zahărul în care se tăvălește e vanilat în prostie…

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos