despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
scris de Florin
Deja candidatii si posibilii candidati la primaria mare si le cele de sector incep sa dea pe rascoale de grija bucuresteanului. Cu toate ca ne momesc cu programele lor ce vor aduce Capitala in data stelata 3456,72 si 1/2 nu i-am vazut sau auzit pe nici unul dintre cei ce ramnesc la fotoliile de edili sa iasa la zapada sau sa organizeze impreuna cu membrii si simpatizantii partidelor sau oengeurilor ce-i sustin niste “jem seshens” de dat zapada de pe trotuarele lasate in parasire odata cu puscarirea titularilor.
Cel putin Sectorul 1 “de verde” este in continuare 1 “de alb” (deja murdar). Pacat ca feeria din Parcul Bazilescu nu poate fi admirata in deplinatatea frumusetii ei datorita ghetii ce atenteaza atat la echilibrul cat si la integritatea oaselor noastre. Sa nu ne pierdem speranta: de marti se va incalzi asa ca vom putea sa mergem fara frica pe strazile si aleile iubitei noastre urbe.
Eu unul nu voi uita aceasta batjocura si asa cum candidatilor li s-a rupt de noi, fara sa cada pe gheata, asa si mie mi se va rupe de ei la alegeri.
    
Clădirea de pe colț – dintre Buzești și Grivița – se-nalță; crește. Florin mi-a atras atenția asupra ei, pentru că eu n-am mai prea dat pe-aici, sastisit de felul pocit în care se circulă prin zonă.
  
… acoperișurile încearcă să se alinieze cu liniile fronturilor de pe cele două străzi. Cum o fi, cînd o fi gata? Să vedem.
Revenim pe Calea Griviței, unde am fost atît eu, cît și Florin; am găsit proprietățile de la numerele 43 și 45…
  
mai multe despre Case căzute
Iată și două case de pe Calea Griviței veche, cum se zice – între Matache și Ștefan Furtună. Le-am pozat și eu, și Florin:
    
La numărul 50 ființase-n anii ’90 și-un restaurant.
mai multe despre Case căzute
scris de Florin
Mult vorbitul si asteptatul Pasaj de la Piata Presei Libere este gata. Acu’ nu vreau sa par carcotas dar, respectivul pasaj este de fapt o strapungere care imparte fluxul de masini ce vin de la Ploiesti, “pasajul” fiind facut doar pe relatia de intrare in Capitala. Daca spre Arcul de Triumf se circula la greu si se simtea nevoia fluidizarii traficului nu inteleg ce mare jelibon de circulatie este pe bulevardele Marasti si Expozitiei de trebuia sa li se faca un pasaj subteran. Cei ce-si inchipuie ca vor avea un trafic atza de la Arc la Otopeni se inseala pentru ca la Scanteii intersectia a ramas aceeasi. Mai jos intrarea dinspre Ploiesti din apropierea Universitatii Lomonosov, pardon, Casei Presei Libere si cele doua iesiri: cea de la capatul lui 41 si cea de langa Hotel Sofitel. Un 10 cu felicitari pentru pasajul pietonal subteran intre cap 41 si intrarea in Herastrau de la Pavilionul H.
Ultima poza este cea a viitorului monument ce va inlocui “soclul lui Lenin” din fatza C.P.L.
    
scris de Florin
Pe B-dul Bucurestii Noi, intre parcul Bazilescu si intersectia cu Damaroaia/Jiului, din multele magazine ale comertului socialist au mai ramas cateva, adicatelea patru, restul fiind inlocuite cu farmacii, banci, case de pariuri si saloane de frizerie-coafura.
Primul dintre ele este centrul de paine de unde cumparam batoane de 1 leu, rulada cu marmelada si celebra “intermediara de 2 lei 50”. Firma este inca vizibila si este in vechea caligrafie.
 
Urmeaza “Croitoria” unde imi ajustam hainele ca sa nu stea chiar ca pe gard pe mine si care, ca si painea, mai pastreaza vechea firma, desi ea nu mai este luminata ca pe vremuri.
Al treilea magazin este “Fero-Metalul” redenumit “Chimice-Menaj” de unde luam bateriile patrate ELBA cu care ma piscam la limba sa vad daca sunt incarcate.
Ultimul este “Mobila” de unde mi-am luat biroul folosit azi ca banc de lucru, magazin care de-a lungul timpului si-a diversificat produsele puse in vanzare.
Tot pe Bucurestii Noi, vis-a-vis de magazinul Cris-Tim, a aparut pe o strada laterala o constructie ce pare a fi un nou supermarket.
Si ca un ecou al vremurilor trecute, firma originala a intreprinderii NUFARUL, care pare (poate chiar este) a fi partener cu Cramele Recas.
In incheiere pot sa va spun ca se lucreaza intens la terminarea magistralei 4 de metrou, ultima poza fiind facuta la statia/depou Straulesti aflata chiar langa fostul strand cu acelasi nume.
scris de Florin
De ceva vreme Inspectoratul General al Politiei din Romania si-a schimbat hainele. Asa cum se intampla, ce vedeti in poza de mai jos poate sa va placa sau nu. Personal cred ca aduce a palatul din povesti, dar combinatiile de culori (la moda de ceva ani) nu sunt tocmai cele mai fericite.
Mult mai adecvat statutului sau aspectul este sediului Primariei Sectorului 1, care este aproape de finalizare. Se lucreaza intens la reconfgurarea spatiului verde din jurul cladirii, semn ca nu mai este mult pana se va redeschide pentru activitatile specifice. Asta daca nu cumva se va gasi vreun mostenitor care sa revendice cladirea (deși asta n-ar trebui să se petreacă).
Pe Buzești, la numărul 32, oarecum peste drum de Polizu, găsim bloculețul ăsta îngust și stingher:
 
Arată – și e! – dărăpănat și vai de el. Multă vreme a fost batjocorit de cei care l-au locuit. L-am pozat și eu mai în iarnă, dar și Florin; pentru că la acest serial contribuim tot mai mulți!
Clădirea asta chiar nu mai are mult, nu-i așa? Este pe Griviței, colț cu Atelierului și aici, cîndva, s-au dat filme – era cinematograful Dacia, inițial Marconi. La Dacia n-am ajuns niciodată să văd vreun film, dar la Feroviarul – cinematograf care se găsea pe cealaltă parte a Griviței – am văzut vreo două-trei.
Clădirea am pozat-o și eu, dar și Florin.
   
… cum arăta Calea Griviței pe vremea cînd era frumoasă, vedeți pe Volga Neagră.
mai multe despre Case căzute
scris de Florin
Asa cum ne-a obisnuit, RATB-ul isi rezolva problemele simplu, rapid si elegant. Intre cele doua poze de mai jos este o diferenta de o luna, ceva zapada si un copac.
 
Copacul respectiv se afla in statia de autobuz de la Parcul Bazilescu. Cum el obstructiona coborarea/urcarea in autobuz, reatebistii au hotarat, manati probabil si de ecologismul militant (ce a dat de cateva ori peste cap transportul in centrul Capitalei sub deviza “Uniti Salvam”) sa taie acel pom ca sa faca viata mai usoara asteptatorului de autobuz. Bine inteles ca instalarea pe un stalp de teava (ca la tramvaie) a placutei de statie, astfel incat usile sa nu mai fie blocate, ar fi necesitat desfasurari importante de forte umane si ar fi condus la cheltuieli inutile de fonduri, materie prima si materiale. Si apoi ce mai conteaza un copac, in comparatie cu marile probleme cu care se confrunta mapamondul lumii!? Ciotul ramas continua sa incurce pasagerii, dar RATB-ul si-a facut datoria.
Poate ca inainte de a se pune pe taiat, acelasi RATB, ar fi trebuit sa regandeasca traseul lui 697, ca sa aiba si amaratii cu ce ajunge macar pana la “Cribit” daca Gara de Nord este “in a gallaxy far, far away”.
Postez si o poza cu ciotul ramas pt. a vedea ca pomul respectiv era in deplinatatea facultatilor sale fizice, fara putregai sau alte boli ascunse.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii