despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
scris de Ando
Foarte recent, am observat că pe axa formată de străzile C. A. Rosetti – Maria Rosetti şi Popa Petre, au fost realizate marcaje galbene, specifice staţiilor S.T.B. pentru autobuze:
- pe C. A. Rosetti, aproape de intersecţia cu J. L. Calderon, peste drum de circa ANAF
- pe Maria Rosetti, chiar lângă fosta staţie de benzină de la intersecţia cu Vasile Lascăr
- pe Popa Petre, la capăt, aproape de intersecţia cu Calea Moşilor
  
Am dat eu ceva căutări pe net, dar nu am găsit nimic lămuritor. O fi un traseu nou, o fi vreo deviere provizorie? Aşteptăm veştile de la S.T.B.
O clădire discretă și nebăgată-n seamă.
Așa și trebuie: să nu strice nimica din armonia Dealului Mitropoliei.
… dar ea e acolo-n vale. Și e un exemplu de arhitectură frumoasă, reușită. E a Institutului Național al Patrimoniului și se continuă-n strada din spate cu clădirea cea veche.
 
Ceva ce caută să se deschidă la Kogălniceanu. Băbuța asta – dacă ne gîndim noi temeinic – nu greșește: ce alt gust mai are copilăria decît de pizza, meniu de la Mac ori pui Shanghai?
 
Din față, cîte ca el: vorbim de blocul de la Piața 1 Mai, cum te bagi pe Mincu, cel care avea – demult – magazinul cu etaj „Materna”. După Revoluție, spațiul comercial a devenit și mai comercial – celebrul „General Store”, mai apoi „La Fourmi” și acum „Mega Image”.
În spate, o pereche de blocșoare iertate de demolări; cine să mai știe dacă țineau de bulevard ori de una din fundăturile uitate care se găseau aici – Govora, Țambalului, Pictor Popescu.
Și tot în spate… un spate de bloc reușit. Ditai intrarea – or fi și mai mari, și mai aspectuoase, dar nu la dos – plus vestibulul etajat al casei scărilor.
 
Mie-mi place ce se-ntîmplă în Sectorul 2.
Refacerea străzilor, începută anii trecuți, merge mai departe. Se lucrează mulțumitor, pe cît se poate îngrijit, și rezultatul e – în sine – bun.
Rezultatul e chiar splendid prin comparație cu intervențiile din sectoarele 3, 4 și 5: fără bile de beton, fără lanțuri, fără borduri peste borduri, fără pavele de toate culorile și modelele.
În sfîrșit – omul se poate și plimba pe străzile astea, poate respira, poate merge fără să ocolească gropi, mașini parcate, fără să-i mai fie silă și frică.
Iar pe străzile mai centrale – cum ar fi Negustori – iată, totul iese mai bine decît mă așteptam.
În sfîrșit, treceri line între trotuar și carosabil: gata cu escaladatul bordurilor. S-a reușit și minunea de a se planta copaci pe margini, în locuri unde înainte aproape nici nu era trotuar
Sînt și parcaje, și alveole – și poate, cătinel, s-or mai îndura și riveranii să-și folosească curțile pentru a-și ține mașinile.
         
Între complexul de blocuri de la Parcul Carol și clădirea companiei de gaze, ditai pîrloaga. Și-o clădire rămasă, unde a activat pînă destul de-ncoace o firmă de construcții.
  
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii