despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

scris de Florin

A început reamenajarea pe Bulevardul Bucureștii Noi! Se scot plăcile de beton și șinele fostei linii de tramvai 20. S-a îndepărtat îmbrăcămintea asfaltică existând pericolul spargerii parbrizelor. Mare atenție le utilaje, muncitori și mai ales pietoni care sunt obligați să fie mai atenți unde pun piciorul decât la mașinile care circulă pe bulevard.

prin fundături L – gata.

… ajunse-ntr-o fundătură taman serialul despre fundături. Sigur c-au rămas destule locuri de luat la picior – cum nu? – dar nu ne-am apucat să facem un recensămînt, ci doar o seamă de plimbări cu foloase, din care reușirăm să scoatem 50 de episoade! Cine se gîndea?

Iată, azi, la sfîrșit, cîteva intrări rămase pe dinafară, cum ar fi una ce se face din segmentul curat al Căii Moșilor din spatele Cocorului: pe ea ajungi la bisericuța Sfîntu Gheorghe-vechi.

Tot unei biserici dăm tîrcoale și-n continuare: este Popa Rusu, a cărei curte s-a întins blocînd o legătură dintre strada ce poartă numele bisericii și Marin Serghiescu:

Fluierului e o stradă ce se-nfundă – ciudat! – în zona Mătăsarilor dintre Ferdinand și Pache. Cel’lalt capăt dă-n spatele unui bloc din Mihai Bravu, dar nu-i blocat.

Descoperirăm, la numărul 47 al Căii Dorobanților, o fundătură cochetă, unde mai rezistă bucăți de pavaj vechi și-un rond inclus ulterior în curtea proprietății din capătul sacului:

O surpriză adevărată este supraviețuirea – între Nerva Traian și Mircea Vodă, bulevarde ceaușiste care-au ras bucăți uriașe din orașul de dinainte – drăguței intrări Traian Demetrescu. Cin’ să știe ce premiant șezuse aici, de-au scăpat demolării casele astea!

Dar pe unde n-am mai ajuns? Nu ne-am mai băgat între Splai și Politehnică, unde-i o veritabilă încrengătură de străduțe gîtuite și nici între Vitan și Timpuri Noi; străduțe-nguste, pieptișe, curbate și gata-gata să fie înghițite de blocuri noi – tot mai multe blocuri noi. De asemenea, așa cum ne-am promis de la-nceput, n-am explorat cartiere mărginașe, cu multe intrări și drumuri ce se-opresc în cine știe ce foste obiective industriale.

Vă mulțumim.

Străpungerea Ziduri Moşi-Şos. Electronicii – un mizilic urbanistic!

scris de Ando

La sfârşitul lunii martie, aşa cum ne comunica pe pagina sa de facebook viceprimarul sectorului 2, şi aşa cum am văzut şi pe teren, au început lucrările la „Străpungerea-cale de acces – Ziduri Moşi-Şos. Electronicii”.

Să vedem, şi pe hartă, ce vasazică este această cale de acces:

Mai zice vicele că „…această lucrare va permite descongestionarea traficului în zonă prin asigurarea legăturii dintre aceste două artere, evitând astfel șos. Colentina”.

Aici, eu am ceva dubii, în sensul că grosul celor care ajung din zona pieţei Obor la intersecţia cu Şos. Colentina, chiar merg mai departe, pe Colentina – într-o direcţie sau alta. Prea puţini se duc să facă „bucla”, prin Colentina, ca să se întoarcă pe direcţia şoselei Electronicii, adică să ajungă undeva, în zona Baicului.

In fine, să acceptăm că, pentru aceştia, câţi or fi ei, va fi o soluţie bună. Ceea ce m-a frapat însă, a fost durata estimată pentru terminarea lucrării: patru luni!

Deşi cunosc bine zona, am fost din nou pe teren şi de curiozitate, am măsurat, cu pasul, lungimea viitoarei străduţe: fix 185 de paşi, deci circa 130 de metri! Chiar dacă dăm un „bonus”  pentru viitorul giratoriu, inclus în lucrare, tot mi se par exagerate cele patru luni pentru această spârcâitură de drum! Pe de altă parte, mă gândesc (ca un om rău, ce să-i faci?) că edilii şi-au luat o rezervă şi, la sfârşit, nu-i exclus să recurgă, victorioşi, la ruginita lozincă a „finalizării înainte de termenul prevăzut”!

Capitala trecerilor la nivel cu calea ferată

de la Florin Nicolas Stănescu

Un coșmar parcă fără sfârșit. Vedeți Strada Iza, Strada Teodor Neagoe, Strada Inovatorilor, Strada Modestiei, Strada Copșa Mică, Strada Chitila Triaj, Strada Baicului, Șoseaua Gării Cățelu, Șoseaua Dudești-Pantelimon, Șoseaua Pipera…

Când vom avea o capitală fără nicio trecere la nivel cu calea ferată, o capitală în care orice trecere de pe o parte pe cealaltă a căii ferate să fie necoplanară cu calea ferată?

Sunt încă străzi ce se intersectează cu calea ferată de care nu amintesc nimic Primăria Capitalei și Ministerul Transporturilor.

Când va fi și trecerea la nivel cu calea ferată de pe Strada Chitila Triaj substituită cu pasaj rutier și pietonal?

Aceeași întrebare și pentru cea de pe Strada Baicului. Să nu mai zic că e crimă linia 143. Traversând căi ferate rezultă autobuze supraaglomerate.

Și în ce privește Strada Fiordului și Drumul Gării subliniez că sunt întrerupte de calea ferată neavând continuitate din punct de vedere rutier. Când vor avea și astea câte un pasaj rutier și pietonal să poată fi parcurse cu mașina și rutier cap coadă necoplanar cu calea ferată?

Și în privința micilor rețele de adrese care se înfundă în rețele de adrese izolate în “păienjenișuri” de șine de tren din prelungirea Străzii Teodor Neagoe, din cea a Străzii Inovatorilor, din cea a Străzii Modestiei și din cea a Străzii Copșa Mică subliniez că în cazul solicitării unei urgențe vehiculele ISU sunt dependente de traficul feroviar.

Când or gândi măcar un pasaj rutier care să lege Strada Teodor Neagoe cu Drumul Poiana Pietrei? Astfel conducătorii auto nu ar mai ocoli prin pasajul Constanța și pe podul Grant, ci traversând calea ferată pe Strada Chitila Triaj.

Și în ce privește Șoseaua Pipera subliniez că trecerea la nivel cu calea ferată și pasajul rutier coexistă. Nu-i normal. E suficientă legătura directă a capitalei cu Voluntari pe DN2, variantă preferabilă pentru conducătorii auto având în vedere că nu există trecere la nivel cu calea ferată. Cu cât avem mai multe legături directe între capitală și Voluntari cu atât încurajăm mersul cu mașina personală. Așadar când vor fi rase cele 3 treceri la nivel cu calea ferată ale magistralei 800?

Pe Șoseaua Industriilor, pe sensul spre Republica al liniei 103 stațiile de autobuz sunt lipsite de trotuare și expulzează fluxul de călători direct în calea ferată. Ce caută cale ferată să taie pe din două Șoseaua Industriilor pe lungime? Nu e suficient că există gara București Sud? Să se radă calea ferată cu pricina și să prelungească linia de tramvai de la terminalul Republica pe Șoseaua Industriilor. Trecerea la nivel cu linia de tramvai economisește timp comparativ cu trecerea la nivel cu calea ferată.

Să nu mai zic că autoritățile văd orice altă soluție la traficul rutier aglomerat al capitalei (park-and-ride-uri, benzi proprii troleibuzelor, autobuzelor, vehiculelor ISU, piste pentru biciclete, pasaje în intersecții ale unor artere etc) numai eliminat treceri la nivel cu calea ferată eventual substituindu-le cu pasaje rutiere și pietonale foarte puțin spre deloc. Suntem preocupați să investim în pasarele pietonale în 8 locuri în loc să investim în substituit treceri la nivel cu calea ferată cu pasaje rutiere și pietonale.

  • Listă de articole selecționate despre transportul public – aici
  • Listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

Civilizație publică LXIII – mici plăcuțe cu numere

de Ando și HM

Scriam despre plăcuțele cu numele străzilor și istoria lor încă de-acum zece ani. Revenind asupra subiectului, tot n-am apucat să-l epuizăm

Am strîns, de astă dată, plăcuțe vechi cu numere de case care conțin – scris mititel – și numele străzii. Mici bijuterii emailate, trainice, înfruntînd de mai bine de-un veac intemperiile: aproape fiecare o mică lecție de istorie a Orașului.

             

Frumoase, dragele de ele! Și cîte ne povestesc! Strada Robert de Flers nu mai există de cînd hăul; azi poartă numele logofătului Luca Stroici. Pe aceeași suprafață minusculă de tablă a intrat ba „Nic. Filipescu”, ba „Nicolae Filipescu fostă Scaune”. În alt caz, scrie ba „strada Puțul de piatră”, ba „st. Puțu de piatră”. Ba Caragiale, ba Carageale. „Dimineței” e-n grafia veche; aleea Alexandru e ortografiată „alea. Strada Stupinei e, azi, Constantin Kirițescu. Zidarului, preot Chiriac Bidoianu…

Deși materialul folosit și epoca e alta, am cules și-o plăcuță mai dinspre zilele noastre (nu că n-o fi, totuși, de juma’ de secol, stați liniștiți!), fiindcă are și ea șarmul ei!

Și hai să mai privim odată și niscai plăcuțe stradale strînse laolaltă care și azi ne-nvață că oamenii trebuie ajutați să se orienteze nu doar prin locuri, dar și prin timpuri.

        

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

prin fundături XLIX

de Ando și HM

Continuăm cu „restanțele” din sezoanele trecute. Am mai dat și peste micuța intrare ȘtirbeyVodă, ce se ițește din segmentul aflat între Berzei și Constantin Cristescu…

Amintim intrarea Witting (Witing) care nu-i mai mare decît o curticică deschisă..

A venit și vremea să ne ocupăm și de cele două fundături-pereche dintre Panduri și Trafic Greu: Buturugeni și Barbu Urleanu. Prima se duce-ntr-un gard; a doua, însă, a scăpat de el, fiindcă acuma – cu barieră – servește drept acces la niște blocuri noi, ridicate la șină. Oricum, din ambele aveai, odată cu construirea blocurilor din ansamblul ceaușist, cum să te duci în stînga-dreapta pe felurite alei.

 

Barbu Urleanu a fost „căpitan de panduri din oastea lui Tudor” – tare multe străzi mici de pe-aici sînt legate de el.

… la final, fiindcă, odată-n plus, chiar nu ai cum să le știi pe toate – detem și peste intrarea Domnești, adiacentă străzii Corbeni; te păcălește c-ar fi doar un gang din Moșilor.

un pas înapoi

… o minune care a ținut patru luni de zile: aceea cu tramvaiele 16 și 21 care au întors la Sfînta Vineri și nu la Sfîntu Gheorghe.

Iată că au revenit la Sfîntu Gheorghe – și o văd ca un pas înapoi.

Da: tramvaiele trebuie să circule pe această bucată nenorocită de traseu, pe acești amărîți de 300 de metri dintre Sfînta Vineri și Sfîntu Gheorghe!

Tramvaiele trebuie să ajungă la Sfînta Vineri, acolo unde-s legăturile cu alte tramvaie, cu autobuzele.

Însă înțeleg de ce n-a mers și ce-ar trebui făcut ca să meargă.

Acest uriaș cap de linie de la Sfînta Vineri – una din cele mai mari investiții noi în infrastructura tramvaiului bucureștean de după Revoluție – trebuie refăcut și regîndit, laolaltă cu refacerea și regîndirea fluxurilor și traseelor celorlalte mijloace de transport în comun ce ajung aici.

Stațiile de coborîre ale tuturor tramvaielor care ajung la Sfînta Vineri n-ar fi bine să revină pe amplasamentul lor istoric, adică înainte de intersecție?

După mai bine de 20 de ani autobuzele care ajung aici ar n-ar putea fi și ele optimizate oleacă?

Și – mai presus de toate – n-ar fi, în sfîrșit, momentul să-ncepem să mai închidem traficului auto cîte-o stradă-două dintr-astea înguste, pe care se chinuie tramvaiul?

Terminalul multimodal Străulești

scris de Florin

A fost terminată parcarea de la Străulești aflată la capătul Magistralei 4 de metrou. Terminalul Multimodal Străulești va adăposti mașinile celor ce nu vor să mai intre în infernul circulației din Capitală. Lucrarea este complexă de la acest terminal fiind construit un tunel subteran cu trotuare rulante ce face legătura direct cu stația de metrou Străulești.

Am înțeles că deja lumea s-a putut plimba pe acolo deși la momentul când am făcut pozele, pe la orele 17 ale zile de 18 octombrie 2018, nu erau nici mașini în Multimodal (Multimod nu era mai pe românește?) nici pietoni prin tunel care cum se vede era blocat.

Oricum pe Bucureștii Noi traversarea este și mai aventuroasă acum că refugiile de tramvai au dispărut rămânând totuși parcarea ad-hoc de pe liniile de tramvai. Să mai adaug că tot la Străulești capătul troleului 97 a fost în totalitate refăcut, liniile de curent ale acestuia fiind pe poziții de-a lungul întregului traseu.

PS: oare va remarca cineva potențialul zonei acum că avem acolo și metrou și troleu și parcare și va redeschide Ștrandul Străulești!?

prin fundături XLVIII

de Ando și HM

Ne-am obișnuit – ca pe lîngă fundăturile autentice, chit că poartă nume au ba – să ne mai băgăm nasul și printr-o seamă de curți mai interesante.

Iată una, peste drum de Biserica Amzei, cu nimic mai prejos ca o veritabilă intrare.

Pînă ne-om mai urni prin zone-n care n-am pus de mult timp piciorul, să le mai epuizăm pe cele pe lîngă care-am trecut nepăsători, în episoadele mai vechi.

Două fundături găsim de-o parte și de alta a cimitirului evreiesc de pe 1 Mai. Una chiar se-oprește-n gardul acestuia, dinspre strada Iordache Golescu, după ce cotește spre Gala Galaction:

Cealaltă se ițește, discret, din strada ce-l cinstește pe Barbu Vlădoianu; deși tăblița-l pomenește ca „general”, noi s-ar cuveni să-l ținem minte ca pe un primar de toată isprava!

Capătul fundăturii este spatele Institutului Ana Aslan.

Ne-ntoarcem spre Piața Victoriei.

O deschidere ciudată, în fața unui garaj dărăpănat – ai zice că-i o piețișoară, dar nu-i așa.

 

Este vechea albie a străzii Doctor (DumitruSergiu, ce se desprindea din Doctor Felix, ajungînd în Buzești în preajma actualei intersecții cu Grigore Alexandrescu. Pe-aici au trecut tramvaie pînă-n anii ’80. Strada a fost distrusă odată cu redesenarea zonei Buzești survenită construirii metroului și-a dorinței de a continua bordarea cu blocuri aidoma celor masive din ansamblul Piața Victoriei-Titulescu.

După Revoluție zona a rămas nevalorificată mult timp. La început, clinica Sanador a avut o parcare care ocupa strada, însă din 2010 strada a fost redeschisă – mai puțin pe traseul ei istoric unde s-a ridicat o casă de cult a Adunării Creștine.

Și, ca să mai completăm povestea, pe undeva unde-i azi parcarea privată care-ți ia 9 lei pe sfertul de oră, se găsea o mică fundătură – din Dr. Sergiu se făcea și tot așa se și numea.

prin fundături XLVII

de Ando și HM

Ne-am obişnuit deja. Deseori, apariţia noilor blocuri a golit de conţinut noţiunea clasică de intrare sau fundătură. Harta sau indicatoarele n-au mai ţinut nici ele pasul cu realitatea. Aşa se face că, din strada Maior Coravu, cea care duce la intrarea principală a stadionului Naţional, avem, scriptic, intrarea Caporal Nicolae Cergă.

Şi pe teren, denumirea de „intrare” e atestată cu vârf şi îndesat: sunt cel puţin 6 plăcuţe cu această adresă, fixate numai pe blocul de pe lateral!

In fapt, după cum se vede, este o alee destul de largă cu două căi de acces în strada principală. Culmea e că una din aceste ieşiri în Maior Coravu are şi denumire: strada Motorului, dar nu apare pe harta google! Ca să nu mai spunem că, în capătul „intrării” noastre mai există şi corespondenţă (şi ea circulabilă auto) cu o altă stradă: Slt. Pompiliu Manoliu. Complicat! Cine mai ştie care şi cum a fost vechea configurare din zonă?

Acelaşi aspect îl întâlnim şi în strada Avalanşei, în apropiere de staţia de metrou Timpuri Noi. Găsim aici, lângă un mic grup de blocuri cu patru nivele, un indicator pentru intrarea Albiliţei. Fostă Fluturilor, practic, exceptând singura casă aflată chiar în capăt, acum avem de-a face cu o simplă alee de bloc.

Iată şi intrarea Grindul Mare. Trecută pe hartă ca un firicel, poţi trece de zeci de ori pe strada Inişor, de unde se formează, până s-o dibuieşti, mai ales acum când vegetaţia e în toi.

E de fapt doar un gang – bine marcat, e adevărat – spre intrările în curţile a trei case.