despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

scris de Florin

Pe lângă faptul că primăria, prin noile Otokar, ne-a readus în fața ochilor uitatele autobuze articulate, ea ne-a mai rezervat o surpriză: autobuz de trei uși cu doar două.

Explicați afirmației o vedeți în poza de mai jos făcută nu cu mult timp în urmă. Respectiva mașină am văzut-o pe linia autobuzului 112 ce face legătura între complexul Colosseum Chitila și CFR Constanța în apropierea Pasajului Pipera. Linia destul de lungă datorită traseului sinuos are în general un public destul de numeros fiind pe unele porțiuni singurul mijloc de transport pe care te poți baza.

Motivul achiziționării ei ar fi că probabil s-a mers pe ideea folosirii pe trasee mărginașe sau doar în zile de weekend.

De altfel am remarcat că „ciudățenia” a fost pe traseu doar în astfel de zile.

Oricum, este o apariție insolită.

pasajul pietonal de la Scînteia în presa vremii

În Octombrie 1968 aflam despre planul construirii pasajului pietonal subteran de la Piața Scînteii; al treilea după cel din Piața Universității și cel de la Sfîntu Gheorghe.

Zis și făcut! Și inaugurat sîmbătă, 9 August 1969.

În zilele noastre s-au mai săpat încă două pasaje: unul pietonal, facilitînd legătura fără ocolișuri dintre capătul de linie al autobuzelor și tramvaielor și parcul Herăstrău și altul rutier, ajutînd traficul dinspre periferie spre centru și manevrele de străbatere a intersecției pe deasupra. Ramura dinspre „Romexpo” a vechiului pasaj a fost astupată, odată cu construirea pasajului rutier.

din zbor

scris de Florin

Reamenajarea Bulevardului Bucureștii Noi este aproape încheiată: s-a asfaltat și în curând se vor umple cu pământ și scuarurile de pe mijloc. Trecerile de pietoni au rămas cam aceleași, la Teatrul Masca și la Parcul Bazilescu, cu precizarea că la parc ele au fost mutate la intersecția Bucureștii Noi cu Str. Subcetate, chiar în imediata apropiere a stației de metrou „Bazilescu”. La această intersecție ca și la cea cu Gloriei-Jiului au fost create benzi ce separă fluxul principal de mașini de cele ce fac la stânga.

ATENȚIE MARE la pietonii (unii destul de bătrâni) care încă mai trec prin scuarul gol în special la Parcul Bazilescu.

din zbor

… ia minune: parcarea dintre Universitate și Arhitectură nu mai e rezervată pentru Poliția Locală. Poate parca oricine – oricine are bani, că-i scump de-acum în Centru.

despre ajutatul omului

… nu-s oameni răi.

E plin orașul de agenți de poliție risipiți prin intersecții. Ăi de la poliția locală îs omenoși și-și fac treaba cum pot ei mai bine. Ăi de la poliția rutieră-s mai mult puși să pîndească coloanele oficiale, oprind traficul ca să treacă barosanii-n liniște.

Și unii, și alții, își fac treaba – și, cînd noi vedem că treaba lor nu-nsemnează că trebuie să simțim că ne-ajută, e bine să pricepem că nu-i chiar vina lor!

N-au orbul găinilor! Atîta-s puși și-nvățați să facă.

Ăia care te opresc să treci cînd ai ghinionul să-ți iasă-n cale vreo coloană oficială se suie-n mașini și pleacă imediat după ce s-a dus coloana: n-o să-i vezi niciodată să mai rămînă cinci minute ca să descurce încurcătura de mașini rezultată. Nu că nu-i duce mintea: ci, pur și simplu, nu-s puși să facă și asta.

Ăia care țin pe loc un tramvai plin ca să scurgă de mașini un bulevard n-o fac din răutate: pur și simplu nici un șef nu le-a zis că transportul public are prioritate într-un oraș omenos și deștept.

Ăia care țin o sută de pietoni captivi pe trotuar, ca să treacă-ntîi mașinile, nu-s animale: pur și simplu n-au fost instruiți că pietonii trebuie protejați, ajutați și încurajați.

În momentul în care Poliției i se va spune că ajutatul omului însemnează un oraș mai bun pentru toți, o să trăim toți mai bine.

Claxonatul interzis în presa vremii

de Ando și HM

Toate au un început: și pe 1 Octombrie 1963 a-nceput să fie mai liniște în Capitală, întrucît claxonatul a fost interzis:

C-o lună înainte, spre cuvenita informare a cetățeanului, ziarele începuseră popularizarea hotărîrii luate în August de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei.

Pe măsură ce ne apropiam de ziua-ntîi, se-mpart 300000 de pliante cetățenilor și părinților, se tipăresc cîte 4000 de afișe pentru șoferi și pietoni, se difuzează anunțuri la cinematografe și o dubă cu stație de amplificare se plimbă prin oraș, făcînd mare gălăgie – să știe tot poporul.

Și oleacă de bașcălie – după intrarea în aplicare a interdicției – nu strică nicioodată.

Juma’ de an mai încolo, Miliția zicea că-ncep să se culeagă roadele: odată cu liniștea-n oraș crescuse și atenția conducătorilor auto și-a pietonilor.

listă de articole selecționate din presa vremii – aicilistă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

să fie făcut

… sînt cinci ani jumate de cînd bulevardul Buzești-Berzei își face treaba de minune.

Încet-încet (prea încet) o să se și integreze cumva în Oraș: copăceii de pe margini se-nalță, se mai oploșesc o samă de corporatiști în cîte-un building nou…

Bulevardul a fost prevăzut cu un soi de pistă de biciclete; cît de cît, stîlpișorii ce-o delimitau de carosabil au ținut vreun an de zile.

Apoi au dispărut cu toții, iar pista a devenit bandă de staționare pentru cei ce nu se-ndură să dea zece-douăzeci de lei pe ora de parcare prin preajmă.

Iacă, mare minune: de cîteva zile se montează iar stîlpișori!

… de unde i-or fi scos, nu știu; arată de parcă deja au fost tăvăliți și călcați de mașini.

În fine: e făcut să fie făcut.

Moise Nicoară – străduţa surpriză

scris de Ando

La finalul lui decembrie, anul trecut, mi-am zis că e cazul să ajung şi într-o zonă a oraşului pe care nu o ştiam decât superficial. Auzisem de nume de străzi ca Theodor Speranţia, Valeriu Branişte sau Turturelelor dar, mărturisesc, nu păşisem efectiv pe acolo. Şi uite aşa, am dat de această discretă străduţă, Prof. Moise Nicoară, de care, efectiv, m-am îndrăgostit… „la prima vedere”!

Nu ştiu când şi cum a apărut sau cum arăta la începturi. A făcut parte din parcul Valeriu Braniște, unde – împreună cu străduța paralelă, dar mai banală, ce poartă nume memorandistului Daniil (Daniel) Bărcianu – se numea doar Aleea B; pe hărți apare mai mult ca o fundătură.

Mai multe detalii găsim, mai degrabă, despre clădirile adiacente de pe Valeriu Braniște ce se-ntind, în fapt, de-a lungul străzii Turturelelor: ele au fost construite începînd cu anii ’20 în folosul funcționarilor Băncii Naționale. Detaliile reies dintr-o monografie a parohiei și bisericii Hagiu, de care ținea zona aceasta. („Un colț de oraș și un sfânt lăcaș”, de preotul Grigore N. Popescu, 1935):

  

Tăierea noului bulevard Unirii a dus şi în această zonă la mutaţii evidente. Au apărut drumuri noi, alte străzi au fost „căpăcite”, devenind intrări etc. Aşa se face că acum, în doi timpi şi trei mişcări, am ajuns din Piaţa Alba Iulia chiar pe… Moise Nicoară. De fapt, pe o alee care şerpuieşte prin rândul doi de blocuri de la bulevard şi care, firesc, trebuia să primească şi ea un nume, să fie o adresă.

Trecând rapid pe lângă anonimele şi repetabilele blocuri de aici, ajungem la străduţa veritabilă. O autentică desfătare vizuală! Pe nici 100 de metri, rămâi încântat de varietatea de stiluri ale clădirilor. Una nu seamănă cu alta, dar toate la un loc creează o senzaţie de tihnită armonie. Una-două stridenţe cromatice sau o poartă mascată cu plexigas nu reuşesc să strice imaginea generală. Chiar şi cele două bloculeţe din capul de sud al străzii au personalitate şi nu fac notă discordantă. În rest: retragere aliniată de la gard, înălţime aproape constantă a clădirilor şi, mai ales, gardurile, acele garduri joase, neagresive cu privirile trecătorului, şi care, acum vara, aproape dispar năpădite fiind de tufele de caprifoi, şi da: multă verdeaţă, copaci, flori. Toate astea, adunate, creează acea atmosferă de care vorbeam.

Dar să lăsăm imaginile să vorbeasca mai departe.

… acesta este episodul XXIX din seria „Plimbări în Bucureşti”; lista episoadelor – aici

din zbor

… se fac cîțiva ani de cînd n-am mai văzut strada asta-n lungul ei. Pe măsură ce șantierul metroului de la Eroilor se mai strînge, se luminează și bulevardul Eroilor Sanitari: traficul poate fi reluat acușica. Mai trebuie trase la loc firele de troleu. Hai odată!

Se-ntîmplă ceva pe „Trafic Greu”, în dreptul vechii fabrici de iută. Gardul dinspre șosea s-a dat jos, jungla dindărătul lui curățată de-a lungul fostei căi ferate; vedem noi ce-o să fie – s-o construi „Dedeman” pîn’la urmă?

Îmi pare mie sau s-a curățat oleacă partea de sus a bătrînului gard ce făcea strada Mitropolit Filaret atît de pitorească? S-au tăiat niscai copaci, asta-i sigur. Nu că n-ar avea nevoie, gardul, de ceva întărire.

din zbor

scris de Florin

A început reamenajarea pe Bulevardul Bucureștii Noi! Se scot plăcile de beton și șinele fostei linii de tramvai 20. S-a îndepărtat îmbrăcămintea asfaltică existând pericolul spargerii parbrizelor. Mare atenție le utilaje, muncitori și mai ales pietoni care sunt obligați să fie mai atenți unde pun piciorul decât la mașinile care circulă pe bulevard.