despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Mai facem un pas: vedem ce calendare erau și pentru 1965.

De-abia se lansase sistemul „Gospodina”, al bucătăriilor de bloc. În București erau, atunci, trei unități; la o adică, livrau și acasă!

„Gospodinele” țineau de Trustul de alimentație publică locală București. T.A.P.L. avea, firește, și restaurante la care oamenii erau îmbiați să se simtă bine într-un cadru plăcut: preparate culinare de specialitate, vinuri selecționate, muzică. Doina, Cișmigiu, Feroviarul, Kiseleff, Universității și Perla erau cîteva dintre aceste unități.

După atîta distracție, mai veneau și îndatoririle casnice. Mașina de spălat „Albalux” și aspiratorul „Record” erau de ajutor atît pentru gospodine…

… cît și pentru cooperativele de reparații electrocasnice. Da’ despre asta nu scrie-n calendare.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1964 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Rămînem în 1964, an în care ne distrăm, ascultînd muzică ușoară, populară ori simfonică pe discurile „Electrecord”…

Călătorim cu sacoșele și gențile de voiaj elegante, practice și rezistente…

Și la-ntoarcere spălam hainele cu mașina de spălat „Perla”, obținînd și economie de timp și de efort.

Ne albeam dinții cu pasta „Mărgăritar”…

Doar ca să-i stricăm la loc de la atîta ciocolată – cu lapte, moca, amăruie – gustoasă și nutritivă.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1964 (I)

de C. D. Mocanu și HM

1964. Un peisaj liniștit cu lacul Herăstrău, din vremea cînd parcul era „de cultură și odihnă”. Se vede mătăhăloasa Casă a Scînteii, oglindindu-se în apă.

Nu se vede Pavilionul H, deși de el se leagă următorul calendar:

În acest spațiu s-a ținut expoziția americană „Transporturile în SUA”. Cu toate că deja se inaugurase pavilionul cel nou, al Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale, în micuțul „H” încă se organizau asemenea manifestări (să nu uităm că încă din anii ’30 Herăstrăul devenise destinația bucureșteană obișnuită pentru expoziții, odată cu manifestările legate de „Luna Bucureștilor”). Moda expozițională revenise aici de cîțiva ani; în 1959 se ținuse primul „pavilion de mostre” al industriei noastre, cu 20 de mii de exponate.

Revenind la expoziția americană, a fost ceva nemaiîntîlnit, ceva care-a rămas în mintea bucureșteanului obișnuit cu puturoasele automobile sovietice; parcul nostru auto de-abia începea să se-mbogățească cu mașini occidentale (îndeobște modele populare).

Mai avem două calendare; unul ne-ndeamnă să încheiem asigurări de persoane la adas și cel’lalt să folosim ceaiuri și plante medicinale – le găseam la farmacii și la magazinele specializate ale cooperației de consum.

Va urma!

la loterie în presa vremii (III)

de Ando și HM

Intrăm în anii ’60, ani ai unui veritabil belșug de premii la loterie. De la un an la altul, cîștigul e tot mai variat și mai bogat.

Pe lîngă obișnuitele premii „în bani și în obiecte” – scutere, motorete, motociclete, frigidere, televizoare și aragaze – încep să se dea mașini! În 1961 se puteau cîștiga Moskviciuri 402 și Wartburguri 311.

Drept, nu multe la număr, cîte unul – cel mult două – la vreo extragere prilejuită de vreo ocazie specială; se vor consacra, în timp, tragerile Pronoexpres, cele ale mărțișorului (că nu țineam Paștele) și cele de revelion (că nu țineam nici Crăciunul). Biletele la tragerile speciale nu erau chiar ieftine; aflăm că cel mai scump se vindea cu 40 de lei! Putem să ne raportăm la prețul lozului în plic, care era doar trei lei. Și la acest sistem de joc încep să se cîștige mașini.

… la mijlocul anilor ’60 crește numărul autoturismelor, crește și varietatea lor – „diferite mărci și capacități”. Putem să înfățișăm destul de fidel tabloul importurilor de mașini din anii 65-66: Moskvici 402/403, Moskvici 408, Fiat 600, Fiat 850, Fiat 1100, Fiat 1300, Fiat 1800, Trabant 601, Skoda Octavia, Renault 10.

 

… dar începe și moda cîștigurilor în excursii în străinătate: în R. P. Ungară, R. S. Cehoslovacă, la Istanbul, pe Coasta Dalmației (16 zile cu autocarul), 20 de zile în sudul U. S. S. R…

Parcul auto se-nnoiește cu alte modele în anii 67-68: Renault 16, Fiat 850 Spider, Skoda 1000 MB, Volga M21, Volvo 120, Renault Dauphine. N-am găsit pe nicăieri vreo referire la vreo Broască VW; cu toate că într-adevăr s-a importat în Țară (Miliția a avut cîteva).

 

Pentru a completa imaginea efervescentă a cîștigurilor din acești ani, trebuie să aminitim că și C. E. C. – Casa de Economii și Consemnațiuni – efectua trageri la sorți trimestriale ale libretelor de economii, cu premii la fel de tentante!

Mai adăugăm, deci, listei parcului auto alte modele: Mercedes 190 (Ponton), Fiat 124, Fiat 125 (fără radio!), dar și Trabant cu… parasolar! Parasolarul era un „cozoroc” de plexiglas colorat montat deasupra parbrizului – se purta șmecheria asta pe-atunci:

În primăvara lui 1969 apare un cîștig nou:

Cît de curînd aflăm detalii: apartamente „confort gradul 1”, de două și trei camere. Se ridicau cartiere-ntregi și siluetele zvelte ale noilor blocuri turn, emblematice, sînt desenate în reclame. Nu știm unde erau aceste apartamente și nici dacă „Loto-Pronosport” contractase special scări de bloc ori chiar blocuri. După Revoluție cunoaștem „blocurile Loteriei” de pe Șincai și de la Nerva Traian – (blocuri rămase nefinalizate la căderea comunismului) unde s-au dat apartamentele noilor cîștigători.

Încep să se ofere ca premii și noile Dacii 1100 produse la noi; Fiaturile 600 și 1300 sînt înlocuite cu pandanturile lor produse în R. S. F. Iugoslavia sub numele Zastava; mai dăm și peste-un Moskvici 408 „cu 4 faruri și radio și remorcă «Camping Minor»”. Norocoșii cîștigători pozau pentru gazetă lîngă mașina cea nouă; înțelegem că nu erau deloc premii mici.

Excursiile devin tot mai atractive: 10 zile la Viena; la Paris și pe Valea Loirei. Cu ocazia noului an, în ’70 găsim o ofertă de zile mari: excursii la Campionatul mondial de fotbal din Mexic, la Expoziția mondială de la Osaka, tururi ale Europei pînă în Italia, plus circuituri în Austria, Ungaria, Bulgaria!

Aceștia au fost anii cei mai fascinanți ai cîștigurilor; cît de curînd se va strînge șurubul, cum se zice – se vor cîștiga doar Dacii 1300 și cîte-un Moskvici. La-nceput de ani ’70 excursiile încă rămîn într-adevăr interesante (Istanbul, Italia, Franța) dar încep să abunde destinațiile din țările prietene.

E grăitoare distanța uriașă dintre aceste vesele reclame și chenarele sobre pitulate-n ziarele centrale ale anului 1989:

Primul episod  • Al doilea episod

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1963 (III)

de C. D. Mocanu și HM

… iată-ne la ultima tranșă a calendarelor pe ’63. Reclamele celor de azi sînt la bunuri de consum, nu întrutotul lesnicios de procurat!

Cu mașina de spălat rufe „Perla” gospodinele economiseau timp și efort; dar tot la cratiță rămîneau.

Ceasurile de mînă – fără să se dea, de data asta, numele vreunei mărci – rămîneau „elegante și precise”.

Abundența produselor disponibile în magazinele cooperativelor de consum reiese grăitor: mașini de cusut (că tot aveau gospodinele mai mult timp liber), fiare de călcat electrice, aparate de radio pe lămpi, veioze, ceasuri deșteptătoare (nu dintr-alea precise), biciclete, cămăși, pantofi, metraje – „mărfuri de calitate și în sortimente variate”, carevasăzică.

Va urma!

la loterie în presa vremii (II)

de Ando și HM

E momentul să ne lămurim mai bine cum se-nvîrteau bilele cele norocoase de la loto.

Nu era treabă lăsată la-ndemîna oricui. Un delegat de la Finanțe, altul de la Sănătate – de ce? – și un procuror se ocupau de cele 90 de bile din urnă și de validarea celor șapte extrase cîștigătoare.

Pe sfîrșit de noiembrie 1949, Loteria de Stat lansează Loteria populară – lunară și doar cu 100 de lei lozul. Premiile, nu doar în bani: ci și biciclete „Ideal”, plite de Aragaz cu două ochiuri și butelie, mașini de cusut „Cugir”.

Un an mai tîrziu sistemul loteriei se simplifică prin introducerea „Loto-Central”, renunțîndu-se la cîștigurile pe regiuni.

Era și ceva zaiafet la mijloc cu ocazia tragerii. Premiile la „Loto-Central” începeau, încet-încet, să capete oareșce consistență: în anii următori se puteau cîștiga motociclete sovietice „IJ”, est-germane „IFA” de 350 centimetri cubi (industria dederistă era recunoscută, în fapt, pentru mărcile MZ și Simson care făceau parte din grupul „IFA”), ceasornice de mînă elvețiene de aur „Schaffhausen” și de nichel „Doxa”.

Între timp, se țineau obișnuitele concursuri Pronosport, cu premii similare; de dragul amintirilor, spicuim din lista lor: „o motocicletă fără piese de schimb”, biciclete, aragazuri cu cuptor și stilouri vest-germane „Pelican”. O reclamă ieșită din tipic – apărută-n ’57 – este desenată chiar de Matty.

1955 este un an mare pentru sistem: Loteria de Stat se transformă în întreprinderea „Loteria”, care nu peste mult timp își va schimba numele în „Loto Pronosport”. E momentul să vedem și pe unde-și avusese sediul în acești ani și-n cei ce urmau să vină.

… și, la mijlocul aceluiași an, se lansează celebrul „Loz în plic”!

  

În scurt timp, popularul loz începe să se găsească peste tot: nu numai  la „cooperativă”, dar și la factorul poștal, și la P.T.T.R, și la difuzarea presei. Plăcuțele emailate care-au supraviețuit se vînd azi la licitații.

La-nceput, lozul în plic a fost gîndit ca o loterie pentru sate, fără tragere – cu plata cîștigurilor pe loc. Se vindea cu trei lei și premiul cel mare ajungea la 2000 de lei. Pe măsura că devine tot mai popular – loz în plic, loz în plic, dai trei lei, nu iei nimic – premiul cel mare crește spre 5000 de lei. În anii următori se vor cîștiga și mașini – dar să nu anticipăm. Doar să comparăm două reclame, despărțite de cel puțin un deceniu și jumătate: prima, care-nfățișa simpla bucurie a naivului sătean și cea de-a doua, sexoasă și strălucitoare.

Ne oprim din nou. Primul episod este aici. Va urma!

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1963 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Încă trei calendare din ’63.

Primul face reclamă la produsele lactate. Regăsim brînza „Făgăraș”, frișca la sticlă și triunghiul inconfundabil de brînză topită – urmau să mai treacă 30 de ani pînă cînd deschiderea acestuia avea să se facă cu ușurință, trăgînd de-o bandă de plastic, fără a mai fi nevoie de a piguli staniolul.

Al doilea ne-ndeamă să consumăm lichioruri și șampanie – de calitate superioară.

Iar al treilea ne-mbie la dulciuri – mă rog, la „produse zaharoase” – ciocolată amăruie, cu vanilie ori umplută cu diverse arome; în orice caz, cu gust de… ciocolată, asta-i sigur.

Va urma!

Nimic nou sub soarele Bucurescilor (IX) „La S.T.B. se experimentează automobilul fără benzină”

scris de C. D. Mocanu

Ia uite de ce se ține S.T.B.–ul! A rezolvat toate problemele transportului public bucureștean și a trecut la subtilități tehnice. Derutant titlu! Este găselnița ziaristului M.I. care, în Scânteia, Seria III, Anul XVII, Nr. 1140, Luni 7 iunie 1948 a publicat un articol dedicat primului autobuz S.T.B. (S.T.B. – ul dinaintea transformării în I.T.B.) dotat cu un motor alimentat cu gaz metan. Să-l vedem:

„Noul auto-vehicul are motorul acținat cu gaz metan. Primele încercări au dat rezultate satisfăcătoare. Astăzi autobuzul S.T.B. acționat cu gaz metan va fi încercat pe linia 31.

În urma directivelor Comisiei pentru Redresarea Economică și Stabilizare monetară și Ministerului Minelor și Petrolului, Societatea „Sonametan”, în contact cu conducerea STB, a început experimentarea întrebuințării unui nou combustibil pentru auto-vehicule, în locul benzinei: gazul metan.

Primul autobuz STB cu motor acționat cu gaz metan a trecut cu bine toate probele la care a fost supus.

Autovehiculului a cărui caroserie și construcție generală nu a suferit nicio schimbare i s’a modificat numai motorul, care  poate fi acționat și cu gaz metan și cu benzină, trecându-se printr-o simplă răsucire de buton dela un combustibil la celălalt. Pornirea se face cu benzină, după care se trece la gaz metan.

Motorului vechi i s’a adăugat un regulator pentru reducerea presiunii gazului care vine din patru butelii așezate sub caroserie și fixate pe șasiu și în care gazul este comprimat cu o presiune de 200 atmosfere. În afară de regulatorul pentru reducerea presiunii, s’a mai adăugat și un ventil de amestec cu aer.

Avantajele întrebuințării noului combustibil

Principalele avantaje ale utilizării noului combustibil sunt economia de benzină și prețul. La 100 km. autobuzul consumă 53 mc. gaz metan. Consumul de benzină la 100 km. este 56 litri. Raportul e deci aproape 1 la 1. Costul unui mc. de gaz metan este însă cu circa 50% mai redus decât al unui litru de benzină. Așadar prețul combustibilului necesar parcurgerii a 100 km. cu motor acționat de gaz metan, se reduce la aproximativ jumătate.

Cele patru butelii cu gaz metan ajung pentru 60 – 80 km. Dar acest dezavantaj poate fi micșorat înființându-se – după cum se și proectează – stații de alimentare. Se preconizează deaceea înființarea la București a două asemenea stații, la brașov tot două, iar la Câmpina și ploiești câte o stație, urmând ca și în restul regiunilor bogate în gaz metan, cum ar fi Ardealul să se înființeze altele.

Astăzi autobuzul STB acționat cu gaz metan va fi încercat pe linia 31

Autobuzul acționat cu gaz metan a fost supus până acum unor probe serioase. Cea mai serioasă dintre acestea a fost cea de Vineri, 4 Iunie când autobuzul, încărcat cu o greutate de peste 5000 kgr. , cu numai 3 butelii de gaz în loc de 4, încărcate la numai 150 atmosfere în loc de 200, a parcurs șos. București – Giurgiu aproape în întregime până la km. 56, făcându-se 70 opriri și demarări intenționate, pentru a se imita pornirile și opririle din stații.

Rezultatele tuturor acestor încercări au fost satisfăcătoare. Astăzi, autobuzul STB acționat cu gaz metan va fi încercat pe linia 31.

Tot cu titlu de încercare se vor echipa zilele acestea încă 5 autobuze care vor fi deasemeni verificate în curse pe diferite distanțe.”

Textul a fost transcris fără adaptări, folosind sintaxa, topica, otografia și punctuația originale.

Apariția ciudăţeniilor care circulau pe drumurile României în anii ’80 a fost precedată de eforturile  specialiștilor de la Sonametan și S.T.B. pentru a verifica și aplica o idee care bântuia lumea automobilului încă din a doua jumătate a veacului al XIX-lea.

Care au fost rezultatele testului și de ce soluția a fost aplicată după aproape patruzeci de ani, nu știu. Cu siguranță, pasionații domeniului vor scotoci și vor lămuri chestiunea. Eu nu sunt dintre aceia!

Cu zece ani înaintea S.T.B.–ului, niște italieni din Sardinia construiau și experimentau un autoturism „pus în mișcare cu gaz… de huilă.” Ni-l arată revista Ilustrațiunea română, Anul XI, nr. 01, 1 ianuarie 1939. Este foarte aproape de ceea ce azi nu mai stârnește uimire. Mă roade totuși o curiozitate. Ce marcă era mașinuța?

la loterie în presa vremii (I)

de Ando și HM

Pornim pe firul cîștigurilor la loterie, căci atracția cîștigului e-n firea noastră.

Fiindcă Statul nu-i niciodată nătăfleț, a luat activitatea de organizare a loteriilor în grădina sa; firește, păstrîndu-și grosul cîștigurilor la buget.

Instituția Loteriei Române e veche și – în perioada interbelică – găsim pe ici-colo reclame dar și sloganurile care-ndemnau amatorii să cumpere loturi și bilete de tragere, „încercîndu-și norocul fără a risca prea mult”.

Nu prea-s informații despre cum se juca, despre clase, despre sisteme, despre reguli; ne mulțumim să parcurgem anunțurile și reclamele din ziarele anilor de imediat după Război; cu toate greutățile și împrejurările, jocurile se făceau.

Milionari, peste tot, dar drept e că și leul se făcea tot mai amărît. Prin ’45, reclamele încep să prindă, vremelnic, curaj.

„Orizonturi noi”… „S-a rupt zăgazul milioanelor” – suna ademenitor, nu?

În plus, nu mai era nevoie să-ți toci banii prin cazinouri!

… După aceea, odată cu apropierea schimbărilor din Țară, reclamele se restrîng în anunțuri modeste. Loteria de Stat își pierdea, firește, emblema cu coroană.

În ’47 găsirăm o reclamă în care cîștigurile nu mai ofereau decît „o iarnă fără griji” dar și o atenționare privind pe cei ce practicau – pe stradă, prin piețe și iarmaroace – jocurile de noroc care jecmăneau cetățenii fără ca Statul să-și ia partea…

Pare-se (dibuind o reclamă pitită din 1948) că monopolul nu era absolut – încă mai ființa, tîrîș-grăpiș, loteria bancherilor Campus și Bassa.

… cu toate astea, sistemul se întărea și venea cu lozinci noi: „Viitorul tău prin muncă… nu uita însă nici Loteria de Stat”. Cum să uiți, cînd „jumătate din numărul lozurilor sînt cîștigătoare?”

Pentru cei care, însă, se alegeau cu cealaltă… jumătate, se înființa sistemul Pronosport. Aici, din fondurile strînse prin „perspicacitatea” participanților urmau să se refacă stadioanele și terenurile de sport.

Ne oprim deocamdată aici. Va urma!

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1963 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Iată-ne în ’63, an ale cărui date calendaristice corespund identic celor din 2019!

Îl începem cu un calendar „de export”, scos de O. N. T. (Oficiul Național de Turism) „Carpați”. Peisaj frumos – vechea cabană Bîlea-lac – „zile de neuitat”. Turiștii germani, poate, s-or fi mirat de greșeală (corect ar fi fost unvergeßlich, cineva mîncase „l”-ul) – dar se poate ca tirajul să nici nu fi fost exportat. Lunile nu sunt denumite, ci doar menționate prin număr, iar zilele săptămînii au și inițialele în germană și engleză.

Altul? E la ADAS – Administrația Asigurărilor de Stat, care nu prididea din convinsul oamenilor să încheie asigurări; ca să fie mai atractiv, lunar se efectuau trageri la sorți de amortizare.

Al treilea calendar ne îmbie, deși nu prea convingător, să cumpărăm tricotaje de bumbac; practice, elegante, în culori și modele variate. Industria textilă duduia.

Va urma!